ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare. 2. (Reg.; la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale. – Zahăr + suf. -el.

ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). Da tu, puică, ce-i mînca, Că ți-a adus bădița, Vinișor în cea ploscuță Și pîniță-n cea trăistuță, Zăhărel în cea mînuță, Na, mînîncă, măi puicuță. ȘEZ. XX 157. ◊ Loc. adv. (Familiar) Cu zăhărelul = cu vorba, cu promisiuni înșelătoare; cu cobza sau cu preșul. Ce mai e, domnule Zaharia Duhu, cu comoara dumitale. încă nu s-a lăsat adusă cu zăhărelul? C. PETRESCU, R. DR. 221. 2. (Mold., la pl.) Zaharicale, dulciuri, bomboane. În unele sate... bradul acesta... se împodobește cu fel de fel de zăhărele. MARIAN, Î. 98.

ZĂHĂRÉL, (2) zăhărele, s. n. 1. Diminutiv al lui zahăr (1). ◊ Expr. A duce (pe cineva) cu zăhărelul = a înșela, a ademeni (pe cineva) cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare. A se lăsa dus cu zăhărelul = a se lăsa ademenit cu promisiuni, cu vorbe atrăgătoare etc. 2. (Reg., la pl.) Dulciuri, bomboane, zaharicale.

zăhărél (zahăr) s. n.

zăhărele (zaharicale) (reg.) s. n. pl. art. zăhărélele

zăhărél (diminutiv al lui zahăr) s. n.

zăhăréle (zaharicale) s. n. pl.

ZĂHĂRÉLE s. pl. v. cofeturi, dulciuri, zaharicale.

ZĂHĂRÉL ~e n. (diminutiv de la zahăr): A duce (sau a lua) cu ~ul a înșela ademenind cu promisiuni. /zahăr + suf. ~el

zăhărele s. pl. v. COFETURI. DULCIURI. ZAHARICALE.

a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul expr. a se lăsa păcălit.

zăhărel s. m. (dim.) 1. somnifer. 2. (tox.) drog. 3. băutură întăritoare / energizantă.