zăghirlă definitie

14 definiții pentru zăghirlă

zagấrnă sf vz zăgârnă
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza; sedilă. – Et. nec.
ZĂGHÍRLĂ s. f. v. zăgîrnă.
ZĂGÎ́RNĂ, zăgîrne, s. f. 1. Săculeț de pînză folosit la stînă pentru a strecura brînza; sădilă. Un flăcăuan zdravăn. turna într-o zăgîrnă pîntecoasă jintiță caldă dintr-un ceaun negru și larg. HOGAȘ, M. N. 190. 2. Traistă mică. – Variantă: zăghírlă (PĂSCULESCU, L. P. 276) s. f.
ZĂGẤRNĂ, zăgârne, s. f. (Reg.) Săculeț de pânză prin care se strecoară brânza; sădilă.
zăgấrnă (pop.) s. f., g.-d. art. zăgấrnei; pl. zăgấrne
zăgârnă s. f., g.-d. art. zăgârnei; pl. zăgârne
ZĂGÂRNĂ s. v. săculeț, sedilă.
ZĂGẤLNĂ s. f. (Var.) Zăgârnă.
ZĂGẤRNĂ, zăgấrne, s. f. ~. (din sb. zagrnuti = a înfășura, a înveli în cârpe < sb. grnuti = a strânge, a aduna)
zăgîrnă (-ne), s. f. – Sac de cînepă care servește de sedilă și storcătoare. – Var. zăgîlnă. Sb. zagrnuti „a înfășura, a lega” de la grnuti „a acumula”. Legătura cu gr. σαγίς (Diculescu, Elementele, 453) sau cu lat. zaberna „tolbă, teacă” (Scriban) este improbabilă. Bg. zagărna (Conev 65) poate fi etimon sau împrumut din rom.
zăgî́rnă f., pl. e (lat. zăberna, torbă, geantă, var. maĭ tîrzie din tăverna, de unde s’a făcut tăgîrnă și tîrnă, V. brînză și gibernă). Sidilă, torbă de cînepă de strecurat jintița orĭ de pus brînza orĭ urda la scurs. Torbă, traĭstă mică (Nț. Rev. I. Crg. 4, 27). – În Bz. și zăgîlnă, în Bucov. -îlnă și -îlneáță, pl. ețe (în Ml. și tăgîrnă). V. hîrzob.
zăgîrnă s. v. SĂCULEȚ. SEDILĂ.

zăghirlă dex

Intrare: zăgârnă
zăghirlă substantiv feminin
zăgâlneață substantiv feminin
zăgâlnă substantiv feminin
zăgârnă substantiv feminin