ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui.

ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui.

ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune zăgaz cursului unei ape; a stăvili, a îndigui. O baltă veche... fusese zăgăzuită de nepricepuți acum șapte ani și se împotmolise, pustiindu-se. SADOVEANU, A. L. 141. 2. Fig. A opri, a stăvili (o acțiune); a împiedica, a face să înceteze. Soldații nemți... au încrucișat puștile pentru a le zăgăzui intrarea, dar îi potopi iureșul și cu greu și-au cules căștile de pe jos. PAS, Z. III 157. Se apucă să-i povestească nepotului cîte a știut despre Nadina... Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. REBREANU, R. i 254.

ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îngrădit, reținut, oprit pe loc.

ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Din zăgaz.

ZĂGĂZUÍT, -Ă, zăgăzuiți, -te, adj. Barat, îndiguit, oprit pe loc, îngrădit. – V. zăgăzui.

zăgăzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zagazuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá conj. prez. 3 să zăgăzuiáscă

zăgăzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgăzuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăgăzuiáscă

ZĂGĂZUÍ vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. v. îndigui.

ZĂGĂZUÍ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.

ZĂGĂZUÍT adj. 1. barat, stăvilit. (O apă ~.) 2. v. îndiguit.

A ZĂGĂZUÍ ~íesc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăgaz; a îndigui; a stăvili; a bara. 2) (activități, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste sau să se realizeze; a stăvili; a frâna. /zăgaz + suf. ~ui

zăgăzuĭésc v. tr. Stăvilesc pintr’un zăgaz. – Și îndiguĭesc.

ZĂGĂZUI vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a stăvili. (A ~ malul unui rîu.)

zăgăzui vb. v. DOMOLI. POTOLI. STĂPÎNI. STĂVILI. TEMPERA.

ZĂGĂZUIT adj. 1. barat, stăvilit. (O apă ~.) 2. îndiguit, stăvilit. (Mal ~.)