zăgăzuire definitie

2 intrări

20 definiții pentru zăgăzuire

ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui.
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui și rezultatul ei. – V. zăgăzui.
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui.
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui și rezultatul ei. – V. zăgăzui.
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune zăgaz cursului unei ape; a stăvili, a îndigui. O baltă veche... fusese zăgăzuită de nepricepuți acum șapte ani și se împotmolise, pustiindu-se. SADOVEANU, A. L. 141. 2. Fig. A opri, a stăvili (o acțiune); a împiedica, a face să înceteze. Soldații nemți... au încrucișat puștile pentru a le zăgăzui intrarea, dar îi potopi iureșul și cu greu și-au cules căștile de pe jos. PAS, Z. III 157. Se apucă să-i povestească nepotului cîte a știut despre Nadina... Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. REBREANU, R. i 254.
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui; îndiguire, barare.
ZĂGĂZUÍ, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Din zăgaz.
ZĂGĂZUÍRE, zăgăzuiri, s. f. Acțiunea de a zăgăzui.
zăgăzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zagazuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá conj. prez. 3 să zăgăzuiáscă
zăgăzuíre s. f., g.-d. art. zăgăzuírii; pl. zăgăzuíri
zăgăzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgăzuiésc, imperf. 3 sg. zăgăzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăgăzuiáscă
zăgăzuíre s. f., g.-d. art. zăgăzuírii; pl. zăgăzuíri
ZĂGĂZUÍ vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. v. îndigui.
ZĂGĂZUÍ vb. v. domoli, potoli, stăpâni, stăvili, tempera.
ZĂGĂZUÍRE s. 1. barare, stăvilire. (~ apei.) 2. v. îndiguire.
A ZĂGĂZUÍ ~íesc tranz. 1) (torente de apă) A opri cu ajutorul unui zăgaz; a îndigui; a stăvili; a bara. 2) (activități, planuri, idei etc.) A împiedica să se manifeste sau să se realizeze; a stăvili; a frâna. /zăgaz + suf. ~ui
zăgăzuĭésc v. tr. Stăvilesc pintr’un zăgaz. – Și îndiguĭesc.
ZĂGĂZUI vb. 1. a bara, a stăvili, (Bucov.) a hăti. (A ~ o apă.) 2. a îndigui, a stăvili. (A ~ malul unui rîu.)
zăgăzui vb. v. DOMOLI. POTOLI. STĂPÎNI. STĂVILI. TEMPERA.
ZĂGĂZUIRE s. 1. barare, stăvilire. (~ apei.) 2. îndiguire, stăvilire. (~ malului unei ape.)

zăgăzuire dex

Intrare: zăgăzui
zăgăzui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zăgăzuire
zăgăzuire substantiv feminin