zăduf definitie

19 definiții pentru zăduf

ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.
ZĂDÚH s. n. v. zăduf.
ZĂDÚF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz, (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Din bg., scr. zaduh.
ZĂDÚH s. n. v. zăduf.
ZĂDÚF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală. V. caniculă. Odată ne pomenim cu el in toiul verii, cînd era zăduful mai mare, că vine la vecernie îmbrăcat cu două blăni. STĂNOIU, C. I. 121. Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. Era mare secetă, nesuferită arșiță, greu zăduf. SLAVICI, O. I 331. 2. Fig. (Și în forma zăduh) Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. Zăduful ce-o muncește simte bine c-o sugrumă. DELAVRANCEA, S. 37. Am dat zarafului (casierului ) de la Cochii Vechi lei 1000, ca să nu-mi facă zădufuri (greutăți) la numărătoarea banilor. FILIMON, C. 230. – Variantă: zădúh s. n.
ZĂDÚH s. n. v. zăduf.
ZĂDÚF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înnăbușitoare; arșiță, caniculă, zăpușeală. 2. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zădúh s. n.] – Bg., sb. zaduh.
ZĂDÚH s. n. v. zăduf.
zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri
zădúf s. n., (dificultăți) pl. zădúfuri
ZĂDÚF s. v. caniculă.
ZĂDÚF s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
zădúf (-furi), s. n.1. Arșiță, caniculă. – 2. Supărare, necaz, greutate, suferință. – Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37), cf. bg. zaduh(a), slov. zaduha. – Der. zăduși, vb. (a sufoca), din sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor), înv.
ZĂDÚV s. n. (Mold., Var.) Zăduf.
ZĂDÚF ~uri n. 1) Căldură înăbușitoare; zăpușeală. 2) fig. Stare sufletească apăsătoare; necaz. /<bulg., sb. zaduhu
zăduf n. căldură năbușitoare: e mare zăduf; 2. fig. greutate, necaz. [Slav. ZADUHŬ].
zădúf și (vechĭ) -úh și -úv n., pl. urĭ (vsl. za-duhŭ, năduf; bg. záduh, zadúha, zăduf, năduf; pol. zaduch. V. duh). Căldură înăbușitoare, zăpuc, zăpușeală: e mare zăduf azĭ. Fig. Năduf, necaz, supărare: mult zăduf mĭ-a făcut acest om!
zăduf s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.
ZĂDUF s. (MET.) arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

zăduf dex

Intrare: zăduf
zăduh substantiv neutru
zăduv substantiv neutru
zăduf substantiv neutru