zădărnicire definitie

21 definiții pentru zădărnicire

zadarnicí v vz zădărnici
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici și rezultatul ei. – V. zădărnici.
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A dejuca (un plan, o uneltire), a pune piedici, a face să nu se realizeze. V. sabota. Funcțiunea mea cea nouă a zădărnicit totul, împotriva așteptării tuturor. GALACTION, O. I 27. Stareț cere pe domnița. – De-asta nu mă tem. S-o ceară Cît o vrea. Am eu mijlocul care va zădărnici Toată uneltirea. DAVILA, V. V. 80. Dar rugăciunea lor a fost zădărnicită Și ploaia cea pornită De un răcoare vînt Se varsă pre pămînt. DONICI, F. 56.
ZĂDĂRNICÍRE, zădărniciri, s. f. Acțiunea de a zădărnici (sau de a fi zădărnicit); împiedicare (a unei realizări), dejucare. Uită că zădărnicirea Unor vise nencetate biată inimă mi-a rupt. EFTlMIU, Î. 108. Păturică... vedea in această atitudine zădărnicirea viselor sale cele ambițioase. FILIMON, C. 278.
ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic.
ZĂDĂRNICÍRE s. f. Acțiunea de a zădărnici.
zădărnici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 să zădărniceáscă
zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri
zădărnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărnicésc, imperf. 3 sg. zădărniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zădărniceáscă
zădărnicíre s. f., g.-d. art. zădărnicírii; pl. zădărnicíri
ZĂDĂRNICÍ vb. 1. a dejuca, a împiedica, a strica. (Le-a ~ toate planurile dușmănoase.) 2. v. anihila.
ZĂDĂRNICÍRE s. 1. dejucare, împiedicare. (~ uneltirilor cuiva.) 2. v. anihilare.
A zădărnici ≠ a stimula
A ZĂDĂRNICÍ ~ésc tranz. (acțiuni, planuri etc.) A face să eșueze; a face să devină zadarnic; a împiedica; a dejuca; a contracara. /Din zadarnic
zădărnicì v. a face iluzoriu, a dejuca.
zădărnicésc v. tr. (d. zădărnic). Fac să fie zadarnic, dejoc: a zădărnici planurile cuĭva.
ZĂDĂRNICI vb. 1. a dejuca, a împiedica, a strica. (Le-a ~ toate planurile.) 2. a anihila, a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza. (A ~ efectele nefaste ale...)
ZĂDĂRNICIRE s. 1. dejucare, împiedicare. (~ uneltirilor cuiva.) 2. anihilare, anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare. (~ efectelor negative ale...)

zădărnicire dex

Intrare: zădărnici
zădărnici conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zădărnicire
zădărnicire substantiv feminin