zădărnicie definitie

13 definiții pentru zădărnicie

ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Zadarnic + suf. -ie.
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic, lipsă de folos, inutilitate; p. ext. lucru fără rost. Îmi dai voie să filozofez, știind, totuși, că rostesc zădărnicii? SADOVEANU, Z. C. 273. Vorbele iubirii moarte Vinovate-mi stau de față, Dovedite de minciună, Cer să sting a lor viață. Dulcea lor zădărnicie Nu mă-ndur s-o pun pe foc, Deși-mi stau atît de triste Că nu pot muri pe loc. EMINESCU, O. I 125. 2. Deșertăciune, vanitate, ambiție nemăsurată, trufie, îngîmfare. Dacă zilele rele și zbuciumul zădărniciei n-au împlinit încă măsura ta, ridică-te și pleacă! GALACTION, O. I 223. Nesocotitul Bathori, mai mult din zădărnicie, aprinse torța, acum stinsă, a vechilor uri naționale. BĂLCESCU, O. II 70. O, Iroade împărate, Te-a umplut de răutate Zădărnicia lumească Și zavistia domnească. TEODORESCU, P. P. 103.
ZĂDĂRNICÍE, zădărnicii, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este zadarnic; lucru inutil, fără rost; deșertăciune, inutilitate. 2. (Înv.) Ambiție nemăsurată, vanitate, trufie, îngâmfare. – Din zadarnic + suf. -ie.
zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile
zădărnicíe s. f., art. zădărnicía, g.-d. art. zădărnicíei; pl. zădărnicíi, art. zădărnicíile
ZĂDĂRNICÍE s. 1. v. deșertăciune. 2. v. inutilitate. 3. ineficacitate, ineficiență, inutilitate, (rar) superfluență, superfluitate, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuțiilor.)
ZĂDĂRNICÍE s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.
ZĂDĂRNICÍE f. 1) Acțiune zadarnică; lucru fără rost; deșertăciune; nimicire. 2) înv. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; vanitate; trufie. /zadarnic + suf. ~ie
zădărnicie f. deșertăciune.
zădărnicíe f. (d. zadarnic). Caracteru de a fi zadarnic: zădărnicia unuĭ plan. Deșertăcĭune, vanitate: zădărnicia bogățiilor.
zădărnicie s. v. AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE.
ZĂDĂRNICIE s. 1. deșertăciune, inutilitate, nimic, nimicnicie, (înv.) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.) 2. deșertăciune, inutilitate, (rar) zadar. (~ unei acțiuni.) 3. ineficacitate, ineficiență, inutilitate, (rar) superfluență, superfluitate, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuțiilor.)

zădărnicie dex

Intrare: zădărnicie
zădărnicie substantiv feminin