zădărire definitie

2 intrări

28 definiții pentru zădărire

ZĂDĂRẤRE, zădărâri, s. f. Acțiunea de a zădărî și rezultatul ei. [Var.: zădăríre s. f.] – V. zădărî.
ZĂDĂRÍ vb. IV v. zădărî.
ZĂDĂRÍRE s. f. v. zădărâre.
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.
ZĂDĂRẤRE, zădărâri, s. f. Acțiunea de a zădărî și rezultatul ei. [Var.: zădăríre s. f.] – V. zădărî.
ZĂDĂRÍ vb. IV v. zădărî.
ZĂDĂRÍRE s. f. V. zădărâre.
ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati.
ZĂDĂRÍ vb. IV v. zădărî.
ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Și în forma zădări) 1. A sîcîi, a necăji, a întărită, a provoca. Slugile... nu-l mai zădărau ca pe-un cîine printre gratii. C. PETRESCU, Î. II 226. El? să îndrăznească... Adeluții mele?... Așteaptă, marțafoiule, să te-nvăț eu a zădărî fetele. ALECSANDRI, T. 964. ◊ Fig. Zaharia Duhu simți zădărîndu-l o nemulțumire, ca zborul unei viespi care-i dă tîrcoale. C. PETRESCU, R. DR. 126. Robinson, a cărui soartă venise într-un punct de hotărîre, zădărîndu-i toată ticna, nu putea să se astîmpere la un loc. DRĂGHICI, R. 297. ♦ (Despre trupe înarmate) A hărțui. În tot cursul verii ne zădărise ei bântuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568. 2. Fig. (Cu privire la foc) A răscoli, pentru a înteți și a face să ardă mai bine. A rupt un mănunchi de stuf uscat, zădărînd flăcările, deocamdată leneșe. SADOVEANU, N. F. 69. – Variantă: zădărí vb. IV.
ZĂDĂRÎ́RE, zădărîri, s. f. Acțiunea de a zădărî.
ZĂDĂRẤRE, zădărâri, s. f. Acțiunea de a zădărî. [Var.: zădăríre s. f.]
ZĂDĂRÍ vb. IV. v. zădărî.
ZĂDĂRÍRE s. f. v. zădărâre.
ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji pe cineva. ♦ A răscoli, a tulbura. ♦ A ataca pe neașteptate, a hărțui. 2. Fig. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Bg. zadirjam, sb. zadirati.
zădărî́ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărắsc, imperf. 3 sg. zădărá, perf. s. 3 sg. zădărî́ 3 pl. zădărấră; conj. prez. 3 să zădăráscă; ger. zădărấnd; part. zădărất
zădărâre s. f., g.-d. art. zădărârii; pl. zădărâri
zădărî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zădărăsc, imperf. 3 sg. zădărá; conj. prez. 3 sg. și pl. zădăráscă
ZĂDĂRÂRE s. v. agasare, asmuțire, ațâțare, enervare, incitare, instigare, instigație, iritare, întărâtare, plictisire, provocare, sâcâială, sâcâire, stârnire, tulburare.
ZĂDĂRÎ vb. v. agasa, agita, asmuți, ațâța, enerva, hărțui, incita, indispune, instiga, irita, întărâta, înteți, înviora, necăji, plictisi, provoca, râcâi, sâcâi, stârni, supăra, tulbura, zgândări.
ZĂDĂRÎ́, zădărắsc, vb. IV. (Var.) Ijderi. (cf. ijderi; sens modern (ijderi 2) din bg.)
zădărî (- rắsc, -ît), vb. – A întărîta, a incita, a ațîța. – Var. zădări. Sb. zadirati „a împinge”, bg. zadiram; sau, după Tiktin și Candrea, de la un sl. *zadrati, certificat de sb. și bg. Cf. sl. zadorŭ „acțiunea de a irita”.
A ZĂDĂRÎ́ ~ăsc tranz. 1) (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta; a hărțui. 2) (persoane) A bate la cap; a necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a zăhăi; a hărțui; a sâcâi; a sucăli; a moronci. 3) fig. (persoane) A determina la acțiuni dușmănoase; a face să se revolte; a tulbura; a răscoli; a ațâța; a monta. 4) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva), pentru a arde mai tare, a răscoli; a scormoni; a zgândărî. /<bulg. zadarjam, sb. zadirati
zădărì v. 1. a întărâta, a ațâța: animalul zădărit de haita OD.; 2. a tachina: te învăț eu a zădări fetele AL. [Origină necunoscută].
zădărắsc, a -î́ v. tr. (vsl. *za-drati, deron, a zădărî; bg. zadiram, rus. zadiratĭ, id. V. zgîriĭ. Cp. cu pîrăsc, tîrăsc, zătărăsc, vîr, zăresc). Zgîndăresc o bubă (Olt.).Întărît, ațîț, înfuriĭ: nu zădărîțĭ cînele, copiĭ! Tachinez. – În vest jidărăsc.
zădărî vb. v. AGASA. AGITA. ASMUȚI. AȚÎȚA. ENERVA. HĂRȚUI. INCITA. INDISPUNE. INSTIGA. IRITA. ÎNTĂRÎTA. ÎNTEȚI. ÎNVIORA. NECĂJI. PLICTISI. PROVOCA. RÎCÎI. SÎCÎI. STÎRNI. SUPĂRA. TULBURA. ZGÎNDĂRI.
zădărîre s. v. AGASARE. ASMUȚIRE. AȚÎȚARE. ENERVARE. INCITARE. INSTIGARE. INSTIGAȚIE. IRITARE. ÎNTĂRÎTARE. PLICTISIRE. PROVOCARE. SÎCÎIALĂ. SÎCÎIRE. STÎRNIRE. TULBURARE.
zădărí, zădăresc, vb. intranz. – (reg.) A întărâta, a incita, a ațâța, a provoca: „Este un șarpe bun. Dar totuși să nu-l zădărești, să-l lași în voia lui” (Bilțiu, 1999: 131; Rozavlea). – Din bg. zadarjam, srb. zadirati (DER, DLRM, DEX); din vsl. zadarati (MDA).

zădărire dex

Intrare: zădărî
zădări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
zădărî conjugarea a VII-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zădărâre
zădărâre substantiv feminin
zădărire substantiv feminin