zăcare definitie

12 definiții pentru zăcare

zacáre sn vz zăcare
ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.
ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.
ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu, a cădea la pat. Peste puțin timp au căzut maică-sa iarăși la zăcare. SBIERA, P. 29. Amu cică împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său. CREANGĂ, P. 184. Tată-meu, de jale mare Și mîhnit d-așa purtare, A căzut la grea zăcare. TEODORESCU, P. P. 117.
ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.
zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii
zăcáre s. f., g.-d. art. zăcării; pl. zăcări
ZĂCÁRE s. v. bolire, zăcere, zăcut.
ZĂCÁRE f. pop. Boală grea și de lungă durată. /a zăcea + suf. ~are
zăcare f. boală; căzând în zăcare CR. [Formă paralelă cu zăcere].
zăcáre f. (d. zac). Starea bolnavuluĭ care zace, zăcere: căzuse la zăcare (Șez. 39, 227), a cădea în zăcare, slăbit de zăcare.
zăcare s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT.

zăcare dex

Intrare: zăcare
zăcare substantiv feminin