zăcări definitie

2 intrări

20 definiții pentru zăcări

zacáre sn vz zăcare
ZĂCÁRE s. f. (Înv. și pop.) Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.
ZĂCÁRE, zăcări, s. f. (Reg.) Boală grea și îndelungată, zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – Zăcea + suf. -are.
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.
ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu, a cădea la pat. Peste puțin timp au căzut maică-sa iarăși la zăcare. SBIERA, P. 29. Amu cică împăratul acela, aproape de bătrînețe, căzînd în zăcare, a scris carte frăține-său. CREANGĂ, P. 184. Tată-meu, de jale mare Și mîhnit d-așa purtare, A căzut la grea zăcare. TEODORESCU, P. P. 117.
ZĂCÁRE s. f. Boală grea și îndelungată; zăcere. ◊ Expr. A cădea în (sau la) zăcare = a se îmbolnăvi greu. – V. zăcea.
ZĂCĂRÍ, zăcăresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lâncezi, a lenevi. – Din zăcare.
zăcáre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăcắrii
zăcărí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 să zăcăreáscă
zăcáre s. f., g.-d. art. zăcării; pl. zăcări
zăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăcărésc, imperf. 3 sg. zăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăcăreáscă
ZĂCÁRE s. v. bolire, zăcere, zăcut.
ZĂCĂRÍ vb. v. lenevi, trândăvi.
ZĂCÁRE f. pop. Boală grea și de lungă durată. /a zăcea + suf. ~are
zăcare f. boală; căzând în zăcare CR. [Formă paralelă cu zăcere].
zăcáre f. (d. zac). Starea bolnavuluĭ care zace, zăcere: căzuse la zăcare (Șez. 39, 227), a cădea în zăcare, slăbit de zăcare.
zăcărésc v. intr. Zac mult timp (Agrb. Înt. 159 și 186).
zăcare s. v. BOLIRE. ZĂCERE. ZĂCUT.
zăcări vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI.

zăcări dex

Intrare: zăcare
zăcare substantiv feminin
Intrare: zăcări
zăcări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv