Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru zăcământ

ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).
ZĂCĂMÎ́NT, zăcăminte, s. n. Loc în scoarța pămîntului în care se găsește un mineral sau o rocă; acumulare naturală a unei substanțe minerale utile. Arheologul cercetă semnele unor așezări străvechi... Inginerul, semnele unor neatinse zăcăminte, despre care încă nimeni n-are cunoștință, nici bănuială. C. PETRESCU, R. DR. 35.
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s. n. Loc în scoarța pământului în care se găsește un mineral sau o rocă; acumulare naturală a unei substanțe minerale utile. – Din zăcea (după fr. gisement).
zăcămấnt s. n., pl. zăcămínte
zăcământ s. n., pl. zăcămínte
ZĂCĂMÂNT ~ínte n. 1) Strat de substanțe minerale utile, aflate în scoarța pământului. 2) Loc în pământ unde se găsesc astfel de straturi. /v. a zăcea
zăcământ n. pozițiunea masselor minerale în pământ: zăcământ petrolifer. [Traducere după fr. gisement].
*zăcămî́nt n., pl. inte (d. zac, după fr. gisement). Depozit, grămădire naturală de minerale în pămînt: în România îs marĭ zăcăminte de sare și petrol.

Zăcământ dex online | sinonim

Zăcământ definitie

Intrare: zăcământ
zăcământ substantiv neutru