10 definiții pentru zăcășie
ZĂCĂȘÍE s. f. (
Pop.) Zăcășeală (
1). –
Zăcaș +
suf. -ie.
ZĂCĂȘÍE s. f. (
Reg.) Zăcășeală (
1). –
Zăcaș +
suf. -ie.
ZĂCĂȘÍE s. f. (Regional)
1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare; zăcășeală. Sînt unii care... se hrănesc cu o nepregetată ciudă, c-o adîncă zăcășie, care în veci le ține mintea vegheată și le pornește sufletul la viclenii și la răutăți. ODOBESCU, S. A. 124.
2. Inerție, nepăsare, lîncezeală, boală.
ZĂCĂȘÍE s. f. (
Reg.) Zăcășeală. – Din
zăcaș +
suf. -ie.
zăcășíe (
pop.)
s. f.,
art. zăcășía,
g.-d. zăcășíi,
art. zăcășíei
zăcășíe s. f., art. zăcășía, g.-d. zăcășíi, art. zacășíei
ZĂCĂȘÍE s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, răutate. zăcășie f. animozitate, ură: se hrănește cu o adâncă zăcășie OD.
zăcășeálă f., pl. elĭ, și
zăcășie f. Munt. vest. Caracteru omuluĭ zăcaș, dorință de răzbunare.
zăcășie s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INVIDIE. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RĂUTATE. Zăcășie dex online | sinonim
Zăcășie definitie
Intrare: zăcășie
zăcășie (numai) singular substantiv feminin