zăcășeală definitie

10 definiții pentru zăcășeală

ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcășeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.
ZĂCĂȘEÁLĂ, zăcașeli, s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare, zăcășie. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Zăcaș + suf. -eală.
ZĂCĂȘEÁLĂ s. f. (Regional) 1. Răutate, ură, zăcășie. Ți-a dat acea povață să respingi un ajutor Care-ndrumă zăcășeala spre trădare și omor. DAVILA, V. V. 145. Sînt gata și eu a te lua de soție, mai cu seamă acum, că nu mi-a mai rămas la inimă nici o zăcășeală. ISPIRESCU, L. 283. 2. Inerție, lîncezeală. Și zăcășeala și trîndăviile Putregăite din vechile glastre Le stîrpesc și sparg Și le spulberă-n vînt. DEȘLIU, G. 14.
ZĂCĂȘEÁLĂ s. f. (Reg.) 1. Răutate, ură, invidie, dorință de răzbunare. 2. Lâncezeală, boală; inerție, nepăsare. – Din zăcaș + suf. -eală.
zăcășeálă (pop.) s. f., g.-d. art. zăcășelíi
zăcășeálă s. f., g.-d. art. zăcășélii; pl. zăcășéli
ZĂCĂȘEÁLĂ s. v. ciudă, gelozie, inactivitate, inacțiune, inerție, invidie, neactivitate, necaz, pasivitate, pică, pizmă, pornire, ranchiună, răutate.
zăcășeală f. zăcășie: nu mi-a mai rămas la inimă nicio zăcășeală Isp.
zăcășeálă f., pl. elĭ, și zăcășie f. Munt. vest. Caracteru omuluĭ zăcaș, dorință de răzbunare.
zăcășea s. v. CIUDĂ. GELOZIE. INACTIVITATE. INACȚIUNE. INERȚIE. INVIDIE. NEACTIVITATE. NECAZ. PASIVITATE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. RĂUTATE.

zăcășeală dex

Intrare: zăcășeală
zăcășeală substantiv feminin