zăbrea definitie

21 definiții pentru zăbrea

zabreá sf vz zăbrea1
ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Din sl. zabralo.
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.
ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Din sl. zabralo.
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.
ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. (La sg. cu valoare de pi. sau, mai ales, la pl.) îngrăditură făcută din vergele de oțel (mai rar de lemn), servind ca apărătoare la ferestre, uși sau porți; gratie. De prea puține ori a pătruns soarele- prin ferestruicile cu zăbrele de lemn. SADOVEANU, O. VI 511. O temniță adîncă îmi e locuință: Prin dese, prin negre zăbrele de fier O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. ALEXANDRESCU, M. 39. Pe zăbrea m-am uitat, mamă. PĂSCULESCU, L. P. 54. ◊ Fig. Printre zăbrelele degetelor groase se distingea bine jocul ochilor. SAHIA, N. 72. 2. Fiecare dintre barele de lemn sau de oțel ale unui gard sau ale unui grilaj. V. ostreț. De acolo, de peste zăbrelele gardului, am privit întiia oară, cu mirare, în curte, la fetița cu șorțul roșu care se juca în praf. C. PETRESCU, S. 64. Se vede pe ici și pe colea o împrejmuire de zăbrele și de stofe atîrnate, formînd o arenă cu două porți. ODOBESCU, S. III 110. Frunzuliță trei smicele, Dragă băiețele, Leagă calul de zăbrele. TEODORESCU, P. P. 321. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete.
ZĂBREÁ, zăbrele, s. f. 1. Gratie. 2. Vergea de fier sau de lemn cu care se fac garduri sau grilajuri. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o rețea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s. f.] – Slav (v. sl. zabralo).
ZEBREÁ s. f. v. zăbrea.
zăbreá (ză-brea) s. f., g.-d. art. zăbrélei; pl. zăbréle, art. zăbrélele
zăbreá s. f., pl. (sil. -bre-) zăbréle
ZĂBREÁ s. v. gratie.
ZĂBLEÁLĂ s. f. (Var.) Zăbrea.
zăbreá (-éle), s. f.1. Gratie, bară de fier. – 2. Grilă, grilaj. – Var. zăbreală, zebrea(lă), zăbleală, jebruică. Sl. zabralo (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Conev 80; Drăganu, Dacor., IX, 209 și Byck-Graur 30). – Der. zăbreli, vb. (a pune zăbrele); zăbroană, s. f. (Banat, împletitură de zăbrele).
ZĂBREÁLĂ s. f. (Var.) Zăbrea.
ZEBREÁLĂ s. f. (Var.) Zăbrea.
ZĂBREÁ ~éle f. 1) mai ales la pl. (la uși sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă), formând împreună un baraj protector. 2) Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. 3) Fiecare dintre barele care, prinse împreună în formă de rețea, se fixează la o grindă. [Art. zebreaua] /<sl. zabralo
zăbreà (zebreà) f. 1. drug de grilaj; 2. pl. grilaj. [Slav. ZABRALO, apărător de zid: forma zăbrea e abstrasă din pl. zăbrele].
zebreà f. V. zăbrea.
zăbleálă f., pl. ele (d. zăbrele). Cod. Vor. Fereastră.
zăbreá și (rar) -eálă f., pl. ele (vsl. zabralo, d. *zabradlo, fort, întăritură, apărătoare, d. braniti, a împedeca. Întîĭ s’a zis zăbrele, de unde s’a format un sing. zăbrea. V. zabran, braniște, zăbleală). Munt. Gratie de fer: ferestre cu zăbrele, a privi de la zăbrea (a privi de la gratiile ferestreĭ). Pl. Parmaclîc de fer. V. ostreț.
ZĂBREA s. gratie, (pop.) ostreț, (Transilv.) roștei. (Fereastră cu ~ele.)

zăbrea dex

Intrare: zăbrea
zăbleală substantiv feminin
zebrea substantiv feminin
zebreală substantiv feminin
zabrea substantiv feminin
zăbreală substantiv feminin
zăbrea substantiv feminin
  • silabisire: ză-brea