zăbranic definitie

12 definiții pentru zăbranic

ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Spec. Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.
ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură ♦ Spec. Văl de doliu; pânză care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii când mortul este depus acolo. – Din bg. zabradnik.
ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lînă, de obicei de culoare neagră; văl făcut dintr-o asemenea țesătură. Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt, Un singur suflet stă de pază în tot acest repaos sfînt. VLAHUȚĂ, O. A. 30. O mulțime de fete, tinere și gingașe nimfe și baiadere, îmbrăcate cu cele mai luxoase veșminte, cu rochii de șaluri și de sevai, cu ii de borangic și de zăbranic, bogat cusute, îl slujeau. ODOBESCU, S. I 292. ◊ (Metaforic) Zările erau închise de pretutindeni în zăbranic. SADOVEANU, O. VII 80. Prin zăbranicul serii distingeam în depărtări dealurile Serbiei. GALACTION, O. I 29. Soarele își acoperise fața cu un zăbranic de aburi roșietici. HOGAȘ, M. N. 170. Văl negru pe care-l poartă pe cap femeile în semn de doliu (v. crep2); pînză neagră care se pune la intrarea casei unui mort sau la ușa bisericii, pe timpul cît mortul este așezat acolo. Sașa Malerian, pentru ea și pentru fete, a poruncit un mare doliu.... și zăbranice de la pălărie și pînă la pămînt. delavrancea, la TDRG. ◊ (Metaforic) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît dragoste și poezie. HOGAȘ, DR. II 187.
ZĂBRÁNIC, zăbranice, s. n. Țesătură fină de mătase, borangic sau lână (de culoare neagră); văl făcut dintr-o asemenea țesătură. ♦ Văl de doliu; pânză neagră care se pune la casa unui mort sau la ușa bisericii, când mortul este depus acolo. – Bg. zabradnik.
zăbránic (ză-bra-) s. n., pl. zăbránice
zăbránic s. n. (sil. -bra-), pl. zăbránice
ZĂBRÁNIC s. crep. (O lungă maramă de ~ negru.)
zăbránic (-ce), – Văl. Bg. zabradnik (Candrea).
ZĂBRÁNIC ~ce n. 1) Țesătură fină de mătase, de borangic sau de lână, de culoare neagră. 2) Văl dintr-o astfel de țesătură, care se poartă de către femei pe cap sau se atârnă la casă în semn de doliu; văl de doliu. /<bulg. zabradnik
zăbranic n. crep: o maramă de zăbranic negru OD. [Bulg. ZABRADNIK, testemel].
zăbránic n., pl. e (bg. zabradnik, testemel, d. za, la, și brada, barbă. V. broboadă). Munt. Pînză neagră de doliŭ.
ZĂBRANIC s. crep. (O lungă maramă de ~ negru.)

zăbranic dex

Intrare: zăbranic
zăbranic substantiv neutru
  • silabisire: ză-bra-nic