zângăitură definitie

18 definiții pentru zângăitură

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Zăngăni + suf. -tură.
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. – Variante: zîngăitúră, zăngăitúră (ODOBESCU, S. I 67), zîngănitúră s. f.
ZÎNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZÎNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
ZĂNGĂNITÚRĂ, zăngănituri, s. f. Zăngănire. [Var.: zăngăitúră, zângănitúră s. f.] – Din zăngăni + suf. -(i)tură.
ZÂNGĂNITÚRĂ s. f. v. zăngănitură.
zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri
zăngănitúră s. f., g.-d. art. zăngănitúrii; pl. zăngănitúri
ZĂNGĂNITÚRĂ s. 1. v. zăngănit. 2. v. zornăit.
zăngănitură f. zăngănit prelung.
ZĂNGĂNITU s. 1. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, (reg.) zăngăt. (~ de arme.) 2. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură, (rar) zornet, (reg.) zurai. (~ de lanțuri.)

zângăitură dex

Intrare: zăngănitură
zăngănitură substantiv feminin
zângănitură substantiv feminin
zăngăitură substantiv feminin
zângăitură substantiv feminin