zârnă definitie

2 intrări

17 definiții pentru zârnă

ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.
ZÉRNĂ, zérne, s. f. v. zîrnă.
ZÎ́RNĂ, zîrne, s. f. Plantă veninoasă cu flori albe, dispuse în mici umbeie, și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). Prin grăpare, o sumă de buruieni rădăcinoase, precum ar fi... zerna (zîrna) ș.a. se dezrădăcinează. PAMFILE, A. R. 72. Din frunze și poamă de zîrnă, scoarță de arin negru... se pregătește negrul. PAMFILE-LUPAȘCU, CROM. 147. – Variantă: zérnă s. f.
ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă, cu flori albe dispuse în mici umbele și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zrŭno „boabă, grăunte”).
zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne
zârnă s. f., g.-d. art. zârnei; pl. zârne
ZÂRNĂ s. v. lăsnicior.
ZÂRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) lăsnicior, (reg.) umbra-nopții, (înv.) solan.
ZẤRNĂ, zấrne, s. f. 3. Planta solanum dulcamara.
zîrnă (-ne), s. f.1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305).
ZÂRNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee având frunze dințate, flori mici albe și fructe rotunde, de culoare neagră. 2) Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe mici și negre. /<sl. zruno
zârnă f. plantă veninoasă cu boabe negre (Solanum nigrum). [Slav. ZRŬNO].
zî́rnă f., pl. e (cp. cu dacicu prodiórna, elebor, de unde ar veni și vsl. zrŭno, bg. zŭrno, grăunte. V. zîrnesc). Dulcamară. Elebor.
zîrnă s. v. LĂSNICIOR.
ZÎRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) (reg.) lăsnicior, umbra-nopții, (înv.) solan.
ZÎRNĂ subst. 1. – boier (Dm; C Ștef; 16 B I 109, II 204, 386) și s. (Cat); Zărn/ă b (Giur 261; 17 B II 204) etc.; -escu; -ești s. 2. Zirnea pren. (Pom). 3. Cf. Zarna boier munt. 1359 (Hurm. I2 60); – b. băn. (Drăg).

zârnă dex

Intrare: Zârnă
Zârnă
Intrare: zârnă
zârnă substantiv feminin
zernă substantiv feminin