Dicționare ale limbii române

2 intrări

15 definiții pentru zâmbru

ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci, cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură [Var.: zímbru s. m.] – Et. nec.
ZÍMBRU2 s. m. v. zâmbru.
ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci. cu semințe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură. – Et. nec.
ZÎ́MBRU, zimbri, s. m. Arbore conifer cu frunzele rigide, cu conurile la început violacee, cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).
ZẤMBRU, zâmbri, s. m. Arbore conifer cu semințe lungi, comestibile (Pinus cembra).
zấmbru / zímbru2 (arbore) s. m., art. zấmbrul / zímbrul; pl. zấmbri / zímbri, art. zấmbrii / zímbrii
zímbru2 (arbore) v. zímbru
zâmbru/zímbru (arbore) s. m., art. zâmbrul/zímbrul; pl. zâmbri/zímbri, art. zâmbrii/zímbrii
zímbru (arbore) v. zâmbru
zímbru (arbore) v. zâmbru
ZẤMBRU2, zấmbri, s. m. (Var.) Zimbru1.
ZÂMBRU ~i m. Arbore conifer cu tulpina înaltă, cu frunze aciculare, reunite câte cinci, și cu lemn rezistent, folosit în sculptură. /Orig. nec.
zấmbru, zâmbri, s.m. – (bot.) Arbore conifer cu lemn rezistent (Pinus cembra); pin de munte, zimbrișor (Borza, 1968: 131). Specie subalpină care se întâlnește pe versantul nordic al Pietrosului Mare, împreună cu jneapănul (Jud. Maram., 1980, 67). – Et. nec. (DEX); cf. zimbru (MDA).
ZÎMBRU subst. (un soiu de pin), cf. și subst. zimbru (bour) și subst. f. zîmbre. 1. Zămbrești s. (RI XVIII 23) și Zembrești s. (16 B III 237); Zîmbreasca s., din nume marital. 2. Zimbrociu munt. (RI I 21). 3. Zimbroiu, C. (Î Div). 4. Zimbru s.
Pinus cembra L., « Zîmbru ». Specie care înflorește vară. Flori unisexuat-monoice, cele femele mov, dispuse în verticile la vîrful ramurilor, cele mascule în formă de elipsă, roșii, dispuse în amenți la baza ramurilor. Conuri ovate, pînă la 8 cm lungime, erecte, terminale, solzi lați, groși, imbricați, semințe comestibile, ovate, pînă la 1,2 cm lungime, nearipate. Frunze groase, tari, drepte, aciculare, grupate cîte 3-5 într-o teacă, terminal pe lujeri, cu aspect verde-întunecat. Arbore cu tulpină de cca 20 m înălțime, corolă piramidală cu ramificație regulată, mai tîrziu devine tufos datorită creșterii neregulate a ramurilor. Scoarță mai întîi netedă, gri, apoi devine maro-închis, cu ritidomul adîncit. Lujeri foarte flexibili și groși.

Zâmbru dex online | sinonim

Zâmbru definitie

Intrare: Zâmbru
Zâmbru
Intrare: zâmbru
zimbru substantiv masculin
zâmbru substantiv masculin