zâmboc definitie

4 definiții pentru zâmboc

ZÎMBÓC, zîmbocuri și zhnboace, s. n. (Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. Săvai Toma ce-mi făcea?.. în trei brîne să-nchinga. Cu curele să strîngea Și-n zimboc că le punea, Binișor că să scula Și la murgul că mergea. PĂSCULESCU, L. P. 251. Mîna-n sîn că i-o băga, De cătărămi că mi-și da, Curelile le trăgea, Zîmboacele le scotea, MAT. FOLK. 31.
ZÂMBÓC, zâmboace, s. n. (Reg.) Cuiul mobil de la cataramă care se bagă în gaura curelei. – Slav (comp. v. sl. zonbŭ „dinte”).
ZÂMBÓC, zâmbócuri și zâmboáce, s. n. (Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. (cf. zâmba) [def. și DLRLC]
zîmbóc n., pl. oace saŭ urĭ (dim. d. vsl. zombŭ, dinte). Rar. Clencĭ, cuĭu mobil al catarameĭ.

zâmboc dex

Intrare: zâmboc
zâmboc 1 pl. -uri substantiv neutru
zâmboc 2 pl. -e substantiv neutru