Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru z├ómbet

Zß║ĄMBET, z├ómbete, s. n. Sur├ós. ÔÇô Z├ómbi + suf. -et.
Zß║ĄMBET, z├ómbete, s. n. Sur├ós. ÔÇô Z├ómbi + suf. -et.
Z├ÄMB├ëT, z├«mbete, s. n. 1. Faptul de a z├«mbi, r├«s abia schi╚Ťat; sur├«s. Sta ├«n jil╚Ťul ro╚Ö, l├«ng─â m─âsu╚Ť─â, ╚Öi m─â privea cu un z├«mbet de bun─âtate. SADOVEANU, E. 105. Fa╚Ťa i se lumin─â ├«ntr-un z├«mbet ce p─ârea c─â anun╚Ť─â o glum─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 31. Iar pe buze-i trece un z├«mbet ├«necat, fermec─âtor. EMINESCU, O. I 67. ÔŚŐ Fig. Macul cu lacr─âmi ├«n ochi se uit─â spre soare cu z├«mbet. CO╚śBUC, P. II 62. Fig. Str─âlucire; sc├«nteiere. Mun╚Ťii negri ╚Öi-nal╚Ť─â frun╚Ťile c─ârunte ├«n z├«mbetul de lun─â plin─â. MIRONESCU, S. A. 70. Iar soarele-n v─âzduhuri pline De z├«mbetu-i cel cald de foc, Ileano, a uitat de tine! CO╚śBUC, P. I 125.
Zß║ĄMBET, z├ómbete, s. n. Sur├ós. ÔÖŽ Fig. Str─âlucire, sc├ónteiere. ÔÇô Din z├ómbi + suf. -et.
zß║ąmbet s. n., pl. zß║ąmbete
zâmbet s. n., pl. zâmbete
ZÂMBET s. surâs, zâmbire, (înv.) surâdere, zâmbitură. (Un ~ cuceritor.)
ZÂMBET ~e n. Râs fără sunet, exprimat numai prin destinderea buzelor; surâs. /a zâmbi + suf. ~et
zâmbet f. surâs.
z├«╠ümbet n., pl. e (d. z├«mbesc). Sur├«s, r├«s ma─ş u╚Öor.
ZÎMBET s. surîs, zîmbire, (înv.) surîdere, zîmbitură. (Un ~ cuceritor.)

Zâmbet dex online | sinonim

Zâmbet definitie

Intrare: zâmbet
zâmbet substantiv neutru