ZIMBERÉC, zimberecuri, s. n. (Înv.) Arc de ceasornic; p. ext. mașinărie. [Var.: zimberéchi s. n.] – Din tc. zemberek.

ZIMBERÉCHI s. n. v. zimberec.

ZIMBERÉC, zimberecuri, s. n. (Turcism înv.) Arc de ceasornic; p. ext. mașinărie. [Var.: zimberéchi s. n.] – Din tc. zemberek.

ZIMBERÉCHI s. n. v. zimberec.

ZIMBERÉC, zimberecuri, s. n. (Învechit) Arc de ceasornic; fig. mașinărie. (Atestat în forma zimberechi) Cărnurile și sîngele ce mincăm ne întărită patimile, a căror întărîtare grăbind și iuțind zimberechiul vieții, nu mai poate omul trăi așa îndelung. CONACHI, P. 316. – Variantă: zimberéchi s. n.

ZIMBERÉCHI s. n. v. zimberec.

ZIMBERÉC, zimberecuri, s. n. Arc de ceasornic; fig. mașinărie. [Var.: zimberéchi s. n.] – Tc. zemberek.

ZIMBERÉCHI s. n. v. zimberec.

zimberéc (înv.) s. n., pl. zimberécuri / zimberéchiuri

zimberéchi (înv.) s. n., pl. zimberécuri / zimberéchiuri

zimberéc/zimberéchi s. n., pl. zimberécuri/zimberéchiuri

zâmberec n. resort de ceasornic. [Turc. ZEMBEREK].

zimberéc și -íc n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] zenberék, pop. zemb-, resort, coardă; ngr. zemberéki. V. țumburuc). Vechĭ. Resort. – La Con. 290, -rechĭ.