15 definiții pentru z C4 83lezeal C4 83
z smi [P: ze, (îe) zet, (iuz) zed] 1 A treizeci și una (respectiv ultima) literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător literei z (1) (consoană fricativă dentală sonoră). Z, z,
s. m. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române.
2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră). [
Pr.: ze, zî. –
Pl. și: (
1, n) z-uri]
ZÉTA, zeta,
s. m. A șasea literă a alfabetului grec corespunzând sunetului z. – Din
fr. zèta. Z s. m. invar. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă dentală sonoră (
4)). [
Pr.: ze]
Z s. m. invar. A douăzeci și șaptea literă a alfabetului, numită «ze» și sunetul corespunzător; este o consoană siflantă dentală sonoră.
Z s. m. invar. A douăzeci și șaptea[1] literă a alfabetului, numită „ze”, și sunetul corespunzător.[1]
z2 (sunet) [
cit. zî]
s. m.,
pl. z
z1 (literă) [
cit. ze / zet / zî]
s. m. /
s. n.,
pl. z / z-uri
zéta (literă grecească)
s. m.,
pl. zéta; ζ, Ζ
Z, z s. m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet] Z, z s. m. invar. [cit. ze; în formule și expresii și zet]
ZÉTA s. f. A șasea literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului z. (din fr. zêta)
Z m. a 25-a și ultima literă a alfabetului.
z m. Ultima literă a alfabetuluĭ latin: un z, doĭ z orĭ doĭ de z. Romaniĭ îl întrebuințaŭ numaĭ în cuv. greceștĭ și literare și reprezenta un s sonor. În alfabetu latin el ocupa locu luĭ g, dar a căzut în uĭtare cînd s intervocalic s’a prefăcut în r, ĭar locu luĭ a fost luat de g (312 în ainte de Hristos). Maĭ tîrziŭ, cînd z a reapărut pin influența literară, a fost pus la urma alfabetuluĭ.
Z s. m. invar. 1. A treizeci și una literă a alfabetului limbii române; sunet notat prin această literă (consoană fricativă, dentală, sonoră). 2. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor întregi. Z C4 83lezeal C4 83 dex online | sinonim
Z C4 83lezeal C4 83 definitie