WALHÁLLA s. f. (în mitologia germanică și scandinavă) Lăcașul zeilor unde erau găzduiți eroii căzuți pe câmpul de luptă. – Din germ. Walhalla.

WALHÁLLA s. f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. – Din germ. Walhalla.

walhálla s. f.

WALHÁLLA s.f. (În mitologia germanică și scandinavă) Locașul zeilor și al eroilor. [< germ. Walhalla].

WALHÁLA s. f. (mit. germ. și scand.) locașul zeilor și al eroilor. (< germ. Walhalla)[1]

WALHÁLLA f. (în mitologia germanică și scandinavă) Locaș al zeilor și al eroilor. /< germ. Walhalla

Walhalla f. in mitologia scandinavă: palatul lui Odin, în care râsboinicii morți pe câmpul de bătaie iși petrec timpul in oaspețe, sorbind miedul ce le toarnă Walkiriile: un cânt de Walhalla EM.

Walhalla, palatul ceresc al lui Odin din mitologia scandinavă, unde se bucurau de fericire eroii căzuți pe câmpul de luptă.