w.o definitie

34 definiții pentru w.o

W, w, s. m. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve, dublu vî. – Pl. și (1, n.) w-uri]
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde dezvoltării unei energii de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu-deschis (în stare compactă) sau cenușiu-închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.
W s. m. invar. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (având de obicei valoarea lui v sau a lui u semivocalic), care apare în neologisme internaționale precum și în nume proprii străine. [Pr.: dublu ve]
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule într-o secundă. – Din fr., engl. watt.
WÓLFRAM s. n. Element chimic, metal dur, cenușiu deschis (în stare compactă) sau cenușiu închis (sub formă de pulbere), lucios, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. – Din germ. Wolfram, fr. wolfram.
W s. m. invar. Literă numită «dublu ve», avînd valoarea lui «v» sau (în unele cuvinte de origine engleză) a lui «u» consonantic și folosită numai în ortografierea unor cuvinte străine.
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii, egală cu puterea care corespunde schimbului de energie (sau lucrului mecanic efectuat) de un joule. Pronunțat: vat.
WÓLFRAM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. Cota-parte a Chinei în producția mondială de wolfram reprezintă aproximativ 40%, ceea ce o plasează pe primul loc în lume. Lupta de clasă, 1953, nr. 12, 68. Pronunțat: volfram.
W s. m. invar. Literă numită „dublu ve” având valoarea lui „v” sau a lui „u” semiconsonantic, folosită mai ales în ortografierea unor cuvinte străine.
WATT, wați, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii, egală cu puterea care corespunde schimbului de energie sau lucrului mecanic de un joule. [Pr.: vat] – Fr. watt (engl. watt).
WOLFRÁM s. n. Metal dur, folosit la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; tungsten. [Pr.: volfram] – Fr. wolfram (germ. Wolfram).
w [cit. dublu vé / dublu vî] s. m. / s. n., pl. w / w-uri
watt s. m. art. wattul; pl. wați; simb. W
wólfram (element chimic) s. n.; simb. W
W, w s. m. invar. [cit. dublu ve]
watt s. m., pl. wați; simb. W
wólfram s. n., pl. wólframuri; simb. W
WATT s. (FIZ.) (pop.) lumină. (Bec de 60 de ~ți.)
WÓLFRAM s. (CHIM.) tungsten.
WATT s.m. Unitate de măsură a puterii electromagnetice, egală cu puterea unui joule pe secundă. [Pron. vat, pl. wați. / < engl. watt, cf. J. Watt – mecanician și inventator englez].
WÓLFRAM s.n. Oxid natural de fier, de mangan și de tungsten, principalul minereu din care se extrage tungstenul. [Pron. vol-. / < germ. Wolfram, fr. wolfram].
WATT s. m. unitate de măsură a puterii electromagnetice, egală cu puterea unui joule pe secundă. (< fr., engl. watt)
WÓLFRAM s. n. metal dur, alb, lucios, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale etc.; tungsten. (< germ. Wolfram, fr. wolfram)
WATT wați m. fiz. Unitate de măsură a puterii egală cu puterea care dezvoltă o energie de un joule pe secundă. /< fr., engl. watt
WOLFRÁM n. Metal dur, greu, de culoare albă, folosit la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. /<germ. Wolfram, fr. wolfram
W m. literă ce figurează în nume proprii și în vorbe de origină germanică.
w m. O literă inventată de Germanĭ orĭ de Englejĭ. Germaniĭ îl pronunță ca v, Englejiĭ ca ŭ. Poloniĭ, imitîndu-ĭ pe Germanĭ, l-aŭ părăsit pe v și s’aŭ încărcat în zadar cu w. La noi nu se întrebuințează de cît în nume și cuvinte străine, ca wolfram.
*wólfram n. Chim. Corp simplu tetravalent cu o greutate atomică de 184. – Se numește și tungsten.
WATT s. (FIZ.) (pop.) lumină. (Bec de 60 de ~.)
WOLFRAM s. (CHIM.) tungsten.
W s. m. invar. 1. A douăzeci și opta literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (are valoarea lui „v” în cuvintele de origine germană sau a lui „u” semivocalic în cuvintele de origine engleză); se folosește în neologisme cu caracter internațional și în nume proprii. 2. Simbol pentru wolfram. 3. (METR.) Simbol pentru watt.
W”, Parc Național (din 1954) extins pe 10.263,3 km2, la granița dintre Niger, Benin și Burkina Faso. Numit „W”, deoarece în această zonă fl. Niger formează meandre imense duble. Savană cu păduri de tip sudanez, păduri galerii și câmpie aluvionară. Aici sunt ocrotite numeroase animale (elefant, bivol african, hipopotam, diverse antilope, leopard, ghepard, crocodil etc.) și păsări.
WÓLFRAM (< germ. {i}) s. n. Element chimic (W; nr. at. 74, m. at. 183.85, p. t. 3.400°C, p. f. c. 4.700°C, gr. sp. 19,1), metal alb lucios. Se găsește în natură sub formă de wolframit, scheelit și alte minerale. Este foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se întrebuințează la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice, a oțelurilor speciale, a aparaturii chimice și sub formă de carbură, ca metal dur (widia) pentru fabricarea unor scule speciale. A fost descoperit de chimistul german Carl Wilhelm Scheele în 1783. Sin. tungsten.

w.o dex