vătráș, -ă s. (d. vatră). De vatră, stabil, nu lăĭeș, nu șătrar. Adj. Țiganĭ vătrașĭ, Țigance vătrașe. – Un țăran din Vasluĭ zicea așa Țiganilor săracĭ care n’aŭ de cît vatra (focu) și nu-s chear stabilĭ, ci lucrează pe icĭ pe colo, ca ceĭ din satu Pușcașu și Lingurarĭ (lîngă oraș).