VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada o carte, un caiet etc. – Varză + suf. -ui.

VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A rupe, a zdrențui, a degrada, a face ferfeniță o carte, un caiet etc. – varză + suf. -ui.

VĂRZUÍ, vărzuiesc, vb. IV. (Familiar) 1. Tranz. A rupe (cărți, caiete), a zdrențui, a face ferfeniță. 2. Refl. A umbla mult de colo pînă colo; a mișuna, a forfoti. Un om și o femeie care umblau forfotind prin lumea ce se tot vărzuia încoace și încolo. La TDRG.

vărzuí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. varzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 să vărzuiáscă

vărzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vărzuiésc, imperf. 3 sg. vărzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vărzuiáscă

VĂRZUÍ vb. v. agita, colcăi, destrăma, ferfeniți, foi, forfoti, frământa, furnica, hărtăni, împrăștia, mișui, mișuna, risipi, roi, rupe, sfâșia, spulbera, viermui, zdrențui.

vărzui vb. v. AGITA. COLCĂI. DESTRĂMA. FERFENIȚI. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. HĂRTĂNI. ÎMPRĂȘTIA. MIȘUI. MIȘUNA. RISIPI. ROI. RUPE. SFÎȘIA. SPULBERA. VIERMUI. ZDRENȚUI.

vărzui, vărzuiesc v. r. (tox.) a fi consumator înrăit de narcotice, a se droga excesiv.