Dicționare ale limbii române

22 definiții pentru văruire

VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui.
VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui.
VĂRUÍ, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o suprafață tencuită, lipită etc. a unui element de construcție cu un strat subțire de lapte de var (cu unele adaosuri); a spoi. – Var + suf. -ui.
VĂRUÍRE, văruiri, s. f. Acțiunea de a vărui; văruială, văruit1. – V. vărui.
VĂRUÍ2, văruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (pereții) cu un strat subțire de lapte de var; a spoi cu var. Umbra sa... era cenușie pe peretele văruit prea demult. DUMITRIU, V. E. 44. Drumul mare-aș vărui Cu var de cel mai mărunt. HODOȘ, P. P. 59.
VĂRUÍ1, văruiesc, vb. IV. Tranz. (Neobișnuit) A se adresa cuiva cu titlul de «vere». (Atestat în forma verui) La mulți ani, vere Alecule. – Să trăiești, arhon bane! (În parte) Prea mă veruiește banul! ALECSANDRI, la TDRG. – Variantă: veruí vb. IV.
VĂRUÍRE, văruiri s. f. Acțiunea de a vărui; spoire cu var.
VERUÍ vb. IV v. vărui1.
VERUÍ vb. IV. v. vărui1.
văruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 să văruiáscă
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
văruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văruiésc, imperf. 3 sg. văruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. văruiáscă
văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri
VĂRUÍ vb. v. spoi.
VĂRUÍRE s. v. văruit.
A VĂRUÍ ~iésc tranz. (pereții, tavanul etc.) A acoperi cu lapte de var. /var + suf. ~ui
văruì v. a spoi cu var.
văruĭésc v. tr. (d. var). Spoĭesc cu var: casă văruită. V. muruĭesc.
veruĭésc v. tr. (d. văr, verĭ). Fam. Rar. Chem cu epitetu de „văr”.
VĂRUI vb. a spoi, (pop.) a unge, (înv. și reg.) a tencui, (reg.) a mînji, (prin Transilv.) a meseli. (A ~ pereții camerei.)
VĂRUIRE s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruit. (~ pereților unei camere.)
vărui, văruiesc v. r. a se îmbăta, a se ameți (din cauza băuturii).

Văruire dex online | sinonim

Văruire definitie

Intrare: vărui (spoi)
vărui tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: vărui (apela)
verui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
vărui tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: văruire
văruire substantiv feminin