VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Modalitate de stingere a obligației legale prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituție publică ori financiară; (concr.) sumă de bani astfel predată sau trecută la dispoziția cuiva. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement).

VĂRSĂMẤNT, vărsăminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la dispoziția cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligații legale; p. gener. plată a unei sume de bani. ♦ (Concr.) Sumă de bani care constituie obiectul acestei plăți sau depuneri. – Vărsa + suf. -ământ (după fr. versement).

VĂRSĂMÎ́NT, vărsăminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la o instituție financiară; plată a unei sume de bani.

vărsămấnt s. n., pl. vărsămínte

vărsământ s. n., pl. vărsămínte

VĂRSĂMẤNT s.n. Depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ♦ Plată a unei sume de bani. [Cf. fr. versement, it. versamento].

VĂRSĂMẤNT s. n. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ◊ plată a unei sume de bani; suma de bani plătită. (după fr. versement)

VĂRSĂMÂNT ~ínte n. Vărsare a unei sume de bani la bancă. /a vărsa + suf. ~mânt

vărsămî́nt n., pl. inte (după fr. versement). Depunerea uneĭ sume de banĭ la o casierie, la o bancă.