VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală.

VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. [Pr.: -mu-ia-] – Vămui + suf. -eală.

VĂMUIÁLĂ, vămuieli, s. f. Faptul de a vămui. Haide, Măriuco, la vămuială! îi strigă atunci un flăcău care sfîrșise măcinatul unei chile de păpușoi. La TDRG.

vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli

vămuiálă s. f., g.-d. art. vămuiélii; pl. vămuiéli

VĂMUIÁLĂ s. v. vămuire.

vămuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a vămui.

VĂMUIALĂ s. vămuire. (Operația de ~.)