vî́lnic n., pl. e (vsl. *vlŭnikŭ, d. vlŭnĭenŭ, de lînă, vlŭna, lînă; bg. vŭlnĭánik, fota din apoĭ, ca ie d. lat. linea, de in. Cp. și cu vsl. vlŭninŭ, de val, d. vlŭna, val, adică „încrețită”). Olt. Trans. ș. a. Fota din apoĭ (în Trans. și zadie). V. fotă.