VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. (Pop.) Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară.

VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. Văcuță. – Vacă + suf. -ușoară.

VĂCȘOÁRĂ s. f. v. văcușoară.

VĂCUȘOÁRĂ, văcușoare, s. f. Văcuță. Și-a sclipuit puține parale, cîteva oi, un car cu boi și o văcușoară cu lapte. CREANGĂ, P. 139. – Variantă: văcșoáră (GHICA, S. 285) s. f.

văcușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre

văcușoáră s. f., g.-d. art. văcușoárei; pl. văcușoáre

VĂCUȘOÁRĂ s. v. văcuță.

VĂCUȘOARĂ s. (ZOOL.) văcuță.