Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru văcărire

VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce la păscut și a păzi vacile. – Din văcar.
VĂCĂRÍ, văcăresc, vb. IV. Intranz. A păzi vacile, a face meseria de văcar.
văcărí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăréa conj. prez. 3 să văcăreáscă
văcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. văcărésc, imperf. 3 sg. văcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. văcăreáscă
A VĂCĂRÍ ~ésc intranz. A fi văcar. /Din văcar
văcărí, văcăresc, vb. tranz. – (reg.; înv.) A coace pâine (văcăreață): „Miresucă, struț tomnit, / Si-ț-a dor de văcărit / Șî cu feciori de grăit” (Ștețco, 1990: 251). – Et. nec.
văcărí, vb. tranz. – (înv.) A coace pâine (văcăreață): „Miresucă, struț tomnit, / Si-ț-a dor de văcărit / Șî cu feciori de grăit” (Ștețco 1990: 251). – Et. nec.

Văcărire dex online | sinonim

Văcărire definitie

Intrare: văcări
văcări conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv
Intrare: văcărire
văcărire infinitiv lung