VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă.

VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță. – Văcar + suf. -easă.

VĂCĂREÁSĂ, văcărese, s. f. Văcăriță.

văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése

văcăreásă s. f., g.-d. art. văcărései; pl. văcărése

VĂCĂREÁSĂ s. văcăriță. (~ păzește vacile.)

VĂCĂREÁSĂ ~ése f. 1) Femeie care paște și îngrijește vacile. 2) Soție a văcarului. /văcar + suf. ~easă

văcár m. (d. vacă, it. vaccajo, pv. vaquier, fr. vacher, sp. vaquero, pg. vaqueiro. D. rom. vine rut. vakar). Păzitor de vacĭ. A te supăra ca văcaru pe sat, a te supăra din senin și fără ca cel pe care te-aĭ supărat să știe că eștĭ supărat. – Fem. văcăreasă și -íță.

VĂCĂREASĂ s. văcăriță. (~ păzește vacile.)