VÂRFÚȚ s. n. (Rar) Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uf.

VÂRVÚȚ s. n. v. vârfuț.

VÂRFÚȚ s. n. Vârfuleț. [Var.: vârvúț s. n.] – Vârf + suf. -uț.

VÂRVÚȚ s. n. v. vârfuț.

VÎRFÚȚ, vîrfuțuri, s. n. Vîrfuleț. Astă-vară ce-am vărat Pe-un vîrfuț de munte nalt Cu murguțul de furat, Cu puica necununat. ANT. LIT. POP. I 77. Cîntă puiul cucului în vîrfuțul nucului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. – Variantă: vîrvúț (ȘEZ. I 290) s. n.

VÎRVÚȚ s. n. v. vîrfuț.

vârfúț (rar) s. n.

vârfúț s. n., pl. vârfúțuri