VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; taie. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis).

VÂRTÓS, -OÁSĂ, vârtoși, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare. II. Adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. virtuosus (< virtus, -utis).

VÎRTÓS1 adv. 1. Cu putere, cu forță, cu tărie. Cînd ei mă trag de păr vîrtos Să-i cert și să mă bucur. IOSIF, PATR. 30. Plăieșii din cetate Răspundeau vîrtos și ei. COȘBUC, P. I 328. 2. (La comparativ) Mai cu seamă, mai ales, mai mult, cu atît mai mult. Și mai vîrtos decît slovele mele... Faceți să scapere miezul cuvîntului. DEȘLIU, G. 34. Dacă te-a cunoscut o lighioană, mai vîrtos te cunoaște un om. SADOVEANU, A. L. 148. La toată lumea plăcea, fiindcă era om deștept și blînd... cu purtări alese și, mai vîrtos, cu dare de mînă. CARAGIALE, O. III 32. Sînt oameni ce nu iau îndreptare, Iar mai vîrtos aceia ce vor să ne muncească. ALEXANDRESCU, P. 83. ◊ Expr. Cu atît (sau, învechit, cu cît) mai vîrtos = cu atît mai mult. Dacă-i mustrat acuma pentru faptă, cu atît mai vîrtos ar fi fost mustrat și osîndit atunci. SADOVEANU, D. P. 138. [Ciubotelor] nu le-ar fi păsat nici de potop, cu atît mai vîrtos că aveau turetci. EMINESCU, N. 34. Nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui, cu cît mai vîrtos a lucra ceva. NEGRUZZI, S. I 143.

VÎRTÓS, -OÁSĂ, vîrtoși, -oase, adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. Întreagă firea voastră cu totul se depărtează Din obiceiul acelor oameni ageri și vîrtoși. HASDEU, R. V. 137. Murga nu mai putea, nu era vîrtoasă. CONTEMPORANUL, III 655. ◊ Fig. Naturii i-a plăcut a înconjura o cîmpie roditoare... cu o șiră de munți măreți pe care cresc codri vîrtoși. ODOBESCU, S. II 258. 2. (Rar, în opoziție cu moale) Tare, des, îndesat, solid; dur. Peste virfuri de plopi și de sălcii se bolovăneau nori negri, vîrtoși. C. PETRESCU, A. R. 5. [Drum] neted ca masa și vîrtos ca sîmburele de cireșe. SLAVICI, O. I 68. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare. Ceru poame, un vin mai vîrtos, alt rînd de cafele. M. I. CARAGIALE, C. 87. ♦ Fig. Dîrz, îndărătnic, încăpățînat. Părintele Trandafir e vîrtos la cap; unde pleacă, merge și ajunge, ori moare pe drum. SLAVICI, O. I 57.

vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. vârtoásă, pl. vârtoáse

vârtós adj. m., pl. vârtóși; f. sg. vârtoásă, pl. vârtoáse

VÂRTÓS adj., adv. 1. adj. v. consistent. 2. adj. v. tare. 3. adv. v. tare. 4. adv. v. mult.

VÂRTÓS adv. v. extrem, foarte, tare.

VÂRTÓS adj. v. compact, dens, dur, durabil, fix, imobil, îndesat, neclintit, nemișcat, puternic, rezistent, rigid, robust, solid, tare, tenace, trainic, țeapăn, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.

Vârtos ≠ debil, firav, moale

VÂRTÓS2 adv. 1) Cu putere; cu forță. 2) (în construcții comparative) Mai ales; mai mult. ◊ Cu atât mai ~ cu atât mai mult. A bea ~ a bea mult. /<lat. virtuosus

VÂRTÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are forță fizică mare. 2) Care rezistă la acțiunea forțelor externe; tare; dur; solid. 3) (despre vin) Care are concentrație mare de alcool; tare. /<lat. virtuosus

vârtos a. si adv. tare, viguros: piatra e vârtoasă, brațe vârtoase; mai vârtos, mai cu seamă. [Abstras din vârtute].

vîrtós, -oásă adj. (lat. virtuosus. V. virtuos). Robust, tare, puternic, vînjos: om, braț vîrtos. Est. Solid, tare, consistent. Nu moale: oŭăle vîrtoase se mistuĭe greŭ. Adv. Mult, tare, strașnic: a bea vîrtos. Maĭ vîrtos, maĭ ales, maĭ cu samă.

vîrtos adv. v. EXTREM. FOARTE. TARE.

VÎRTOS adj., adv. 1. adj. consistent, dens, solid, tare. (O mămăligă ~.) 2. adj. concentrat, tare. (Vin ~.) 3. adv. bine, intens, puternic, tare, zdravăn. (Plouă ~.) 4. adv. mult, zdravăn. (Bea ~.)

vîrtos adj. v. COMPACT. DENS. DUR. DURABIL. FIX. IMOBIL. ÎNDESAT. NECLINTIT. NEMIȘCAT. PUTERNIC. REZISTENT. RIGID. ROBUST. SOLID. TARE. TENACE. TRAINIC. ȚEAPĂN. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN.

sănătos, vîrtos Sănătos a fost explicat, corect după părerea mea, de DU, ca format regresiv din sănătate. Apoi a intervenit Candrea, în Consonantismul, p. 27-28, pentru a reconstrui un lat. *sanitosus, pornind de la compararea cu cîteva forme dialectale italiene și franceze și cu una albaneză. Explicația aceasta a fost adoptată de Pușcariu, EW (și de TDRG, REW), care o completează astfel: „pentru *sanitatosus”, formă reconstruită la puterea a doua (cu care CADE se arată de acord). DLRM totuși rămîne la formula lat. *sanitosus < sanus (cu ce sufix?). Scriban notează, destul de puțin clar, mlat. și vlat. sanitosus, fără asterisc. Pentru a da pondere etimologiei alese, mai mulți autori pun în paralelă explicarea lui vîrtos. Și aici DU pornește de la română, văzînd în vîrtos un derivat regresiv de la vîrtute, în timp ce Pușcariu, EW (urmat de TDRG), reconstruiește un rom. *vîrtutos, derivat de la vîrtute. Densusianu, Hdlr., I, p. 195, ia ca punct de plecare lat. uirtuosus (care în latina vulgară ar fi ajuns să caracterizeze forța fizică); Pușcariu, loc. cit., contestă existența cuvîntului latin (e mai puțin acceptabil decît *sanitatosus?), care nici n-ar corespunde regulilor de formare a cuvintelor în latinește. în REW vîrtos nu e inserat, dar etimologia propusă de Densusianu este admisă de Scriban, de Ciorănescu și de DLRM. Acesta din urmă agrementează însă pe uirtuosus cu un asterisc, deși acad. Iorgu Iordan arătase în Diftongarea... ca termenul e atestat în latinește. CADE, mai curajos, construiește (s. v. sănătos) un lat. *uirtutosus (acesta, într-adevăr, contravine regulilor de formare a cuvintelor în limba latină, căci nu există nici un exemplu de formație în -tutosus sau -tatosus. Mai adaug că Ernout-Meillet au avut grijă să arate că pentru un derivat de felul lui calamitosus, de la calamitas, nu e nevoie să presupunem un intermediar *calamitatosus). Un ultim amănunt: sensul de „putere” nu a apărut în latina vulgară, ci e cel primitiv al cuvîntului uirtus.

vârtós, -oásă, vârtoși, -oase, adj. – 1. Puternic, viguros, robust. 2. Îndesat, dens, compact: „Din carne vârtoasă” (Papahagi, 1925: 285). – Lat. *virtuosus (< virtus, -utis) (Scriban, DEX, MDA).

vârtós, -oasă, adj. – Îndesat, solid, dens: „Din carne vârtoasă” (Papahagi 1925: 285). – Lat. *virtuosus (< virtus).

VÎRTÓS scris VĂRTOS, Gh. (Hur 80); < adj.