VÎ́RCĂ, vîrci, s. f. (Regional) Dungă, vîrstă2. ♦ Apoi și-a pus tacticos mănușile dumisale galbene cu vîrci negre și a plecat. POPA, V. 231. ◊ Semn lăsat de o lovitură cu varga, cu biciul. Au vîrfuri de plumbi Și lasă răni adînci, vîrci și brazde. C. PETRESCU, A. R. 194.

VẤRCĂ, vârci, s. f. (Reg.) Dungă, vârstă2.

VÂRCĂ s. v. dungă, linie, vargă.

VÂRCĂ ~ci f. Fâșie îngustă de altă culoare (decât fondul); dungă; vârstă. /<bulg. vărga

vî́rcă f., pl. ĭ (poate d. bg. *vŭrvka, d. vŭrva, sfoară). Est. Dungă lăsată de lovitura bicĭuluĭ saŭ a vergiĭ: l-a bătut pînă ce ĭ-aŭ rămas vîrcĭ pe spinare.

vîrcă s. v. DUNGĂ. LINIE. VARGĂ.