VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

VUVUÍT, vuvuituri, s. n. (Reg.) Faptul de a vuvui, vuiet, zumzet. – V. vuvui.

VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

VUVUÍT, vuvuituri, s. n. (Reg.) Faptul de a vuvui; vuiet, zumzet. – V. vuvui.

VUVUÍ, vuvui, vb. IV. Intranz. 1. A cînta cu vuva. Nu vuvui ca vuva. ȘEZ. XII 187. 2. A vîjîi, a vui; a bîzîi, a zumzăi. Parcă vuvuie avioanele. CAMILAR, N. I 448.

VUVUÍT, vuvuituri, s. n. Faptul de a vuvui; vuiet, zumzet. Auzi un vuvuit ca de un roi de albine. ISPIRESCU U. 98. Se produce un vuvuit, asemenea cu al vuvei de piele de capră. ȘEZ. XIII 81.

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuít (reg.) s. n., pl. vuvuíturi

vuvuí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. vúvui, imperf. 3 sg. vuvuiá

vuvuít s. n., pl. vuvuíturi

VUVUÍT s. v. bâzâială, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitură, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet.

vuvuì v. a răsuna surd: vântul, balta vuvue. [Onomatopee].

vuvuit s. v. BÎZÎIALĂ. BÎZÎIRE. BÎZÎIT. BÎZÎITURĂ. ZBÎRNÎIALĂ. ZBÎRNÎIRE. ZBÎRNÎIT. ZBÎRNÎITURĂ. ZÎZÎIT. ZUMZĂIALĂ. ZUMZĂIRE. ZUMZĂIT. ZUMZĂITURĂ. ZUMZET.