VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

VUVUÍ, vúvui, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A cânta cu vuva. 2. (La pers. 3) A vâjâi, a vui; a zumzăi, a bâzâi. – Vuvă + suf. -ui.

VUVUÍ, vuvui, vb. IV. Intranz. 1. A cînta cu vuva. Nu vuvui ca vuva. ȘEZ. XII 187. 2. A vîjîi, a vui; a bîzîi, a zumzăi. Parcă vuvuie avioanele. CAMILAR, N. I 448.

vuvuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 vúvuie, imperf. 3 sg. vuvuiá; conj. prez. 3 să vúvuie

vuvuí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. vúvui, imperf. 3 sg. vuvuiá

vuvuì v. a răsuna surd: vântul, balta vuvue. [Onomatopee].