VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului (1); vulturiță, vulturoaie. – Vultur + suf. -oaică.

VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului (1); vulturiță, vulturoaie. – Vultur + suf. -oaică.

VULTUROÁICĂ, vulturoaice, s. f. Femela vulturului. Vulturoaica ținea în gheare un vițel de doi ani. MARIAN, O. I 148.

vulturoáică s. f., g.-d. art. vulturoáicei; pl. vulturoáice

vulturoáică s. f., g.-d. art. vulturoáicei; pl. vulturoáice

VULTUROÁICĂ s. (ORNIT.) vulturiță, vulturoaie.

VULTUROÁICĂ ~ce f. Femela vulturului /vultur + suf. ~oaică

VULTUROAICĂ s. (ORNIT.) vulturiță, vulturoaie.