VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur (1); ca de vultur; p. ext. ager, sprinten; puternic; îndrăzneț, cutezător. – Vultur + suf. -esc.

VULTURÉSC, -EÁSCĂ, vulturești, adj. De vultur, ca de vultur; ager, sprinten, îndrăzneț, puternic. Totuși, în aceste locuri zgîrcite în obișnuite frumuseți, am simțit fiorii zărilor fără sfîrșit, cînd calul mă ducea în zbor vulturesc, pe întinderi fără drumuri. SADOVEANU, O. III 646. M-am întrebat pe mine însumi dacă aripele vulturești, răpindu-mă în spațiu, nu m-ar duce și m-ar rătăci prin nouri? ALECSANDRI, T. II 47. ◊ Nas vulturesc = nas acvilin. Are mustăți roșcovane pe buză Dimitrache, și nas mare, vulturesc. STANCU, D. 15.

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

vulturésc adj. m., f. vultureáscă; pl. m. și f. vulturéști

VULTURÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru vulturi; de vultur. /vultur + suf. ~esc

vulturesc a. de vultur: aripi vulturești AL. ║ vulturește adv. repede ca vulturul: ochii vulturește îi alerga.

vulturésc, -eáscă adj. De vultur. Fig. Răpede și viguros: vulturescu marș al cavaleriiĭ româneștĭ în Ungaria la 1919. Vioĭ și pătrunzător: ochĭ vultureștĭ.