VULTÁN, vultani, s. m. Vultur. Avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan hămisit. CREANGĂ, P. 245. Vînătorul soarbe-n cale-i răcoreala dimineții, Admirînd... pîraie cristaline și vultani cu mîndre pene. ALECSANDRI, P. III 59. ♦ Fig. Viteaz, voinic. Vitejii mei oșteni, Voi, pardoși de la Lipneț, vultani din Războieni. alecsandri, P. III 217. – Variantă: hultăn (SADOVEANU, N. F. 168) s. m.
VULTÁN ~i m. 1) pop. Pasăre sedentară răpitoare, de talie mare, cu cioc lung și coroiat, cu gheare și aripi lungi, puternice, care se hrănește cu animale vii și cu stârvuri; vultur. 2) fig. Om curajos și mândru. /vult [ur] + suf. ~an