Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru vultan

HULTÁN s. m. v. vultan.
VULT├üN, vultani, s. m. (Pop.) Vultur (1). ÔÖŽ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hult├ín s. m.] ÔÇô Cf. vultur.
HULTÁN, hultani, s. m. V. vultan.
VULT├üN, vultani, s. m. Vultur (1). ÔÖŽ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hult├ín s. m.] ÔÇô Cf. vultur.
VULT├üN, vultani, s. m. Vultur. Avea un vrav de paseri dinainte ╚Öi osp─âta dintr-├«nsele cu l─âcomie, ca un vultan h─âmisit. CREANG─é, P. 245. V├«n─âtorul soarbe-n cale-i r─âcoreala dimine╚Ťii, Admir├«nd... p├«raie cristaline ╚Öi vultani cu m├«ndre pene. ALECSANDRI, P. III 59. ÔÖŽ Fig. Viteaz, voinic. Vitejii mei o╚Öteni, Voi, pardo╚Öi de la Lipne╚Ť, vultani din R─âzboieni. alecsandri, P. III 217. ÔÇô Variant─â: hult─ân (SADOVEANU, N. F. 168) s. m.
vultán (pop.) s. m., pl. vultáni
vultán s. m., pl. vultáni
VULTÁN s. v. acvilă, iepurar, pajură, vultur.
VULTÁN ~i m. 1) pop. Pasăre sedentară răpitoare, de talie mare, cu cioc lung și coroiat, cu gheare și aripi lungi, puternice, care se hrănește cu animale vii și cu stârvuri; vultur. 2) fig. Om curajos și mândru. /vult [ur] + suf. ~an
vultan m. 1. (poetic) vultur: vultani cu mândre pene AL.; 2. fig. erou: vultanii din Răsboieni AL. [Abstras din vultur].
hultán, V. vultan.
vult├ín ╚Öi hult├ín m. (din vultur). Est. Vultur. Fig. Om rapace. ÔÇô ├Än Olt. v├«ltan.
vultan s. v. ACVIL─é. IEPURAR. PAJUR─é. VULTUR.
HULTÁN s. m. v. iepurar.
hultan, hultani s. m. ho╚Ť cu experien╚Ť─â.

Vultan dex online | sinonim

Vultan definitie

Intrare: vultan
hultan substantiv masculin
vultan substantiv masculin