VULPÉNIE, vulpenii, s. f. Șiretlic, șiretenie, viclenie. – Vulpe + suf. -enie.

VULPÉNIE, vulpenii, s. f. Șiretlic, șiretenie, viclenie. – Vulpe + suf. -enie.

VULPÉNIE, vulpenii, s. f. (Rar) Șiretlic, șiretenie, viclenie. Rudolf, împăratul nemților... căuta prin mijloace viclene să bată pe turci cu mîinile altora; pentru aceasta întrebuința toate vulpeniile. ISPIRESCU, M. V. 34.

vulpénie s. f., art. vulpénia, g.-d. art. vulpéniei; pl. vulpénii, art. vulpéniile

vulpeníe s. f., art. vulpenía, g.-d. art. vulpeníei; pl. vulpeníi, art. vulpeníile