Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru vulgarizatoare

VULGARIZAT├ôR, -O├üRE, vulgarizatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care vulgarizeaz─â, care popularizeaz─â o ╚Ötiin╚Ť─â, o art─â etc. ÔÖŽ Persoan─â care d─â o interpretare simplist─â cuno╚Ötin╚Ťelor pe care vrea s─â le popularizeze. ÔÇô Din fr. vulgarisateur.
VULGARIZAT├ôR, -O├üRE, vulgarizatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care vulgarizeaz─â, care popularizeaz─â o ╚Ötiin╚Ť─â, o art─â etc. ÔÖŽ Persoan─â care d─â o interpretare simplist─â a cuno╚Ötin╚Ťelor pe care vrea s─â le popularizeze. ÔÇô Din fr. vulgarisateur.
VULGARIZAT├ôR, -O├üRE, vulgarizatori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care vulgarizeaz─â, care popularizeaz─â (o ╚Ötiin╚Ť─â, o art─â etc.). Cicero a fost un bun vulgarizator al filozofiei grece╚Öti. Ôľş C─â acest vulgarizator al agoniilor tragice ar fi Ienachi Kog─âlniceanu, nit ne dovede╚Öte nimic. IORGA, L. II 84. ÔÖŽ Persoan─â care d─â o interpretare simplist─â cuno╚Ötin╚Ťelor pe care vrea s─â le popularizeze. Lenin Marx ╚Öi Engels au dus ├«ntotdeauna o lupt─â intransigent─â ├«mpotriva vulgarizatorilor, care netezesc drumul idealismului. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 3-4, 114.
vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre
vulgarizat├│r s. m., pl. vulgarizat├│ri
vulgarizatoáre s. f., g.-d. art. vulgarizatoárei; pl. vulgarizatoáre
vulgarizat├│r s. m., pl. vulgarizat├│ri
VULGARIZATÓR s., adj. v. popularizator, propagator, propovăduitor, răspânditor.
VULGARIZAT├ôR, -O├üRE s.m. ╚Öi f. 1. (Rar) Popularizator al unor idei, al unei ╚Ötiin╚Ťe etc. 2. Persoan─â care d─â o interpretare simplist─â no╚Ťiunilor pe care vrea s─â le popularizeze. // adj. Care vulgarizeaz─â; vulgarizant. [Cf. fr. vulgarisateur].
VULGARIZAT├ôR, -O├üRE s. m. f., adj. 1. (cel) care vulgarizeaz─â o art─â, o ╚Ötiin╚Ť─â. 2. (cel) care d─â o interpretare simplist─â no╚Ťiunilor pe care vrea s─â le popularizeze. (< fr. vultarisateur)
VULGARIZAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) rar Persoan─â care vulgarizeaz─â diferite probleme (de ╚Ötiin╚Ť─â, de art─â etc.). /<fr. vulgarisateur
vulgarizator m. cel ce are talent de a vulgariza.
*vulgarizat├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. Care vulgarizeaz─â. (Ma─ş bine zis popularizator).
vulgarizator s., adj. v. POPULARIZATOR. PROPAGATOR. PROPOVĂDUITOR. RĂSPÎNDITOR.

Vulgarizatoare dex online | sinonim

Vulgarizatoare definitie

Intrare: vulgarizatoare
vulgarizatoare substantiv feminin admite vocativul
Intrare: vulgarizator (adj.)
vulgarizator 2 adj. adjectiv
Intrare: vulgarizator (s.m.)
vulgarizator 2 adj. adjectiv
vulgarizator 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin