Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru vulgarizare

VULGARIZ├ü, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mul╚Ťimii, a populariza, a r─âsp├óndi (cuno╚Ötin╚Ťe ╚Ötiin╚Ťifice, literare etc.). ÔÖŽ Refl. (Despre descoperiri, inven╚Ťii) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scar─â larg─â. 2. Tranz. A trata ├«n mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). ÔÇô Din fr. vulgariser.
VULGARIZ├üRE, vulgariz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) vulgariza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. vulgariza.
VULGARIZ├ü, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mul╚Ťimii, a populariza, a r─âsp├óndi (cuno╚Ötin╚Ťe ╚Ötiin╚Ťifice, literare etc.) ÔÖŽ Refl. (despre descoperiri, inven╚Ťii) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scar─â larg─â. 2. Tranz. A trata ├«n mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). ÔÇô Din fr. vulgariser.
VULGARIZ├üRE, vulgariz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) vulgariza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. vulgariza.
VULGARIZ├ü, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la no╚Ťiuni ╚Ötiin╚Ťifice, literare, de art─â etc.) A face cunoscut mul╚Ťimii (simplific├«nd), a r─âsp├«ndi (├«n mase), a populariza. El poate s─â fie de mare folos ╚Ť─ârii noastre, vulgariz├«nd ├«n Germania poezia rom├«n─â. ALECSANDRI, S. 104. Vulgariza... ceea ce al╚Ťii au descoperii ╚Öi practicat. I. IONESCU, P. 5. ÔŚŐ Absol. ├Ä╚Öi ├«ndepline╚Öte misiunea; propag─â, lumineaz─â, vulgarizeaz─â. CARAGIALE, la CADE. ÔÖŽ Refl. pas. (Rar, despre descoperiri, inven╚Ťii, ma╚Öini) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scar─â larg─â. Plugurile perfec╚Ťionate au o tendin╚Ť─â sim╚Ťitoare a se vulgariza ├«n jude╚Ť. I. IONESCU, M. 305. 2. Tranz. A trata ├«n mod simplist, a banaliza. 3. Refl. (Rar) A cobor├« la nivelul mul╚Ťimii, a se amesteca cu mul╚Ťimea. Aripi ce nu se ridicase niciodat─â de la p─âm├«nt, n─âzuir─â spre cer, min─ârii ce nu consim╚Ťiser─â niciodat─â s─â se ├«njoseasc─â se vulgarizau. ANGHEL, PR. 97. ÔÖŽ A deveni vulgar (1).
VULGARIZ├üRE, vulgariz─âri, s. f.. Ac╚Ťiunea de a vulgariza ╚Öi rezultatul ei. 1. Popularizare, r─âsp├«ndire ├«n mase. Recenziile gazet─âre╚Öti stnt tot at├«t de pu╚Ťin critic─â pe c├«t de pu╚Ťin vulgariz─ârile ╚Ötiin╚Ťifice gazet─âre╚Öti s├«nt adev─ârata ╚Ötiin╚Ť─â. GHEREA, ST. CR. III 136. 2. Interpretare simplist─â, banalizare. Vulgarizarea, simplificarea marxismului, ├«n special ├«n domeniul economiei politice, au adus ├«ntotdeauna prejudicii operei de educare ideologic─â a cadrelor marxiste. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 3-4, 114.
vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză
vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizắrii; pl. vulgarizắri
vulgariz├í vb., ind. prez. 1 sg. vulgariz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. vulgarize├íz─â
vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizării; pl. vulgarizări
VULGARIZ├ü vb. a banaliza. (A ~ importan╚Ťa unui lucru.)
VULGARIZÁ vb. v. banaliza, difuza, populariza, propaga, propovădui, răspândi.
VULGARIZÁRE s. v. banalizare.
VULGARIZÁRE s. v. popularizare, propagare, propovăduire, răspândire.
VULGARIZ├ü vb. I. 1. tr. (Rar) A r─âsp├óndi, a difuza ├«n marile mase (idei, cuno╚Ötin╚Ťe etc.); a populariza. 2. tr. A trata o chestiune ├«n mod simplist, a banaliza. 3. refl. (Despre persoane) A deveni grosolan, vulgar. [< fr. vulgariser].
VULGARIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) vulgariza ╚Öi rezultatul ei; (peior.) popularizare. [< vulgariza].
VULGARIZ├ü vb. I. tr. 1. a r─âsp├óndi, a difuza ├«n mase (idei, cuno╚Ötin╚Ťe etc.); a populariza. 2. a trata o chestiune ├«n mod simplist, a banaliza. II. refl. a deveni vulgar (2). (< fr. vulgariser)
A VULGARIZ├ü ~├ęz tranz. 1) rar (idei, cuno╚Ötin╚Ťe, descoperiri) A difuza ├«ntr-o form─â simplificat─â (pentru a face cunoscut publicului larg); a r─âsp├óndi ├«n r├óndul maselor largi; a populariza. 2) A interpreta ├«n mod simplist, vulgar; a banaliza; a trivializa. 3) A face s─â se vulgarizeze. /<fr. vulgariser
A SE VULGARIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni vulgar; a se trivializa; a se banaliza. /<fr. vulgariser
vulgariz├á v. 1. a pune la nivelul tuturor inteligen╚Ťelor: a vulgariza ╚Ötiin╚Ťa; 2. a r─âsp├óndi uzul: a vulgariza instruc╚Ťiunea.
*vulgariz├ęz v. tr. (d. vulg; fr. -iser). Prefac ├«n vulgar. R─âsp├«ndesc ├«n popor. (Ma─ş bine zis popularizez).
vulgariza vb. v. DIFUZA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI.
VULGARIZA vb. a banaliza. (A ~ importan╚Ťa unui lucru.)
vulgarizare s. v. POPULARIZARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE.
VULGARIZARE s. banalizare. (~ importan╚Ťei unui lucru.)

Vulgarizare dex online | sinonim

Vulgarizare definitie

Intrare: vulgariza
vulgariza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: vulgarizare
vulgarizare substantiv feminin