vulgarizare definitie

2 intrări

25 definiții pentru vulgarizare

VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.). ♦ Refl. (Despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut mulțimii, a populariza, a răspândi (cunoștințe științifice, literare etc.) ♦ Refl. (despre descoperiri, invenții) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. A deveni vulgar (1). – Din fr. vulgariser.
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei. – V. vulgariza.
VULGARIZÁ, vulgarizez, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la noțiuni științifice, literare, de artă etc.) A face cunoscut mulțimii (simplificînd), a răspîndi (în mase), a populariza. El poate să fie de mare folos țării noastre, vulgarizînd în Germania poezia romînă. ALECSANDRI, S. 104. Vulgariza... ceea ce alții au descoperii și practicat. I. IONESCU, P. 5. ◊ Absol. Își îndeplinește misiunea; propagă, luminează, vulgarizează. CARAGIALE, la CADE. ♦ Refl. pas. (Rar, despre descoperiri, invenții, mașini) A deveni cunoscut, acceptat, utilizat pe scară largă. Plugurile perfecționate au o tendință simțitoare a se vulgariza în județ. I. IONESCU, M. 305. 2. Tranz. A trata în mod simplist, a banaliza. 3. Refl. (Rar) A coborî la nivelul mulțimii, a se amesteca cu mulțimea. Aripi ce nu se ridicase niciodată de la pămînt, năzuiră spre cer, minării ce nu consimțiseră niciodată să se înjosească se vulgarizau. ANGHEL, PR. 97. ♦ A deveni vulgar (1).
VULGARIZÁRE, vulgarizări, s. f.. Acțiunea de a vulgariza și rezultatul ei. 1. Popularizare, răspîndire în mase. Recenziile gazetărești stnt tot atît de puțin critică pe cît de puțin vulgarizările științifice gazetărești sînt adevărata știință. GHEREA, ST. CR. III 136. 2. Interpretare simplistă, banalizare. Vulgarizarea, simplificarea marxismului, în special în domeniul economiei politice, au adus întotdeauna prejudicii operei de educare ideologică a cadrelor marxiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 114.
vulgarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vulgarizeáză
vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizắrii; pl. vulgarizắri
vulgarizá vb., ind. prez. 1 sg. vulgarizéz, 3 sg. și pl. vulgarizeáză
vulgarizáre s. f., g.-d. art. vulgarizării; pl. vulgarizări
VULGARIZÁ vb. a banaliza. (A ~ importanța unui lucru.)
VULGARIZÁ vb. v. banaliza, difuza, populariza, propaga, propovădui, răspândi.
VULGARIZÁRE s. v. banalizare.
VULGARIZÁRE s. v. popularizare, propagare, propovăduire, răspândire.
VULGARIZÁ vb. I. 1. tr. (Rar) A răspândi, a difuza în marile mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. tr. A trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. 3. refl. (Despre persoane) A deveni grosolan, vulgar. [< fr. vulgariser].
VULGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) vulgariza și rezultatul ei; (peior.) popularizare. [< vulgariza].
VULGARIZÁ vb. I. tr. 1. a răspândi, a difuza în mase (idei, cunoștințe etc.); a populariza. 2. a trata o chestiune în mod simplist, a banaliza. II. refl. a deveni vulgar (2). (< fr. vulgariser)
A VULGARIZÁ ~éz tranz. 1) rar (idei, cunoștințe, descoperiri) A difuza într-o formă simplificată (pentru a face cunoscut publicului larg); a răspândi în rândul maselor largi; a populariza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a banaliza; a trivializa. 3) A face să se vulgarizeze. /<fr. vulgariser
A SE VULGARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni vulgar; a se trivializa; a se banaliza. /<fr. vulgariser
vulgarizà v. 1. a pune la nivelul tuturor inteligențelor: a vulgariza știința; 2. a răspândi uzul: a vulgariza instrucțiunea.
*vulgarizéz v. tr. (d. vulg; fr. -iser). Prefac în vulgar. Răspîndesc în popor. (Maĭ bine zis popularizez).
vulgariza vb. v. DIFUZA. POPULARIZA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI.
VULGARIZA vb. a banaliza. (A ~ importanța unui lucru.)
vulgarizare s. v. POPULARIZARE. PROPAGARE. PROPOVĂDUIRE. RĂSPÎNDIRE.
VULGARIZARE s. banalizare. (~ importanței unui lucru.)

vulgarizare dex

Intrare: vulgariza
vulgariza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: vulgarizare
vulgarizare substantiv feminin