vulcanic definitie

22 definiții pentru vulcanic

VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -ce, adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor, de vulcan. 2. Fig. Impetuos, nestăpânit, năvalnic; aprins. – Din it. vulcanico, fr. volcanique.
VULCÁNIC, -Ă, vulcanici, -e, adj. 1. De vulcan, format prin acțiunea vulcanilor. În interiorul acestor munți vulcanici se vede... cum s-au așezat straturile de lavă. BOGZA, A. Î. 120. Malul Nipndui devine înalt și întărit cu ziduri puternice din piatră vulcanică. SAHIA, U.R.S.S. 82. 2. Fig. Impetuos, nestăpînit, năvalnic; aprins. Nu te văd bine, Cu temperamentul ăsta vulcanic al dumitale. V. ROM. aprilie 1954, 29.
vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. vulcánică, pl. vulcánice
vulcánic adj. m., pl. vulcánici; f. sg. vulcánică, pl. vulcánice
VULCÁNIC adj. (GEOL.) efuziv. (Formații ~.)
VULCÁNIC adj. v. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpânit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent.
VULCÁNIC, -Ă adj. 1. Format prin acțiunea vulcanilor. 2. (Fig.) Impetuos, nestăpânit, năvalnic. [Cf. it. vulcanico, fr. volcanique].
VULCÁNIC, -Ă adj. 1. format prin acțiunea vulcanilor; efuziv. 2. (fig.) impetuos, nestăpânit, năvalnic, violent, ardent. (< it. vulcanico, fr. volcanique)
VULCÁNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de vulcani; propriu vulcanilor. erupție ~că. 2) Care este format prin acțiunea vulcanilor; realizat ca urmare a erupției vulcanilor; plutonic. Cenușă ~că. 3) care nu poate fi stăvilit; cu manifestări violente; năvalnic; impetuos. /<it. vulcanico, fr. volcanique
vulcanic a. 1. ce ține de vulcani: teren vulcanic; 2. fig. foarte ardent: imaginațiune vulcanică.
*vulcánic, -ă adj. (d. vulcan, fr. volcanique, it. vulcánico). Din saŭ de la vulcan: scoriĭ vulcanice, teren vulcanic. Fig. Ardent, impetuos: imaginațiune vulcanică.
VULCANIC adj. (GEOL.) efuziv. (Formații ~.)
vulcanic adj. v. APRIG. FURTUNOS. IMPETUOS. IMPULSIV. IUTE. ÎNFLĂCĂRAT. ÎNFOCAT. NĂVALNIC. NEDOMOLIT. NEPOTOLIT. NESTĂPÎNIT. NESTĂVILIT. SĂLBATIC. TUMULTUOS. VEHEMENT. VIOLENT.
aglomerat vulcanic, (engl.= volcanic agglomerate) rocă piroclastică consolidată, alcătuită din elemente grosiere prinse într-o matrice tufacee, adesea cu compoziția mineralogică identică cu a fragmentelor. A.v rezultă în urma unor explozii vulcanice puternice și se acumulează în apropierea centrelor de erupție; sunt foarte comune în aria de răspândire a vulcanilor actuali și a celor vechi stinși. În România, se găsesc în lanțul vulcanic Călimani – Gurghiu – Harghita și în Mții Apuseni.
autobrecie vulcanică (engl.= volcanic autobreccia) produs realizat prin autofragmentarea părții sup. (crustei solidificate) a curgerii de lavă vâscoasă care vine în contact direct cu atmosfera și care după spargere generează blocuri de diferite forme și diametre prinse în curentul fluid subiacent (care devine liant al acestor fragmente). V. și brecie vulcanică.
bombă vulcanică, (engl.= volcanic bomb) produs al unui vulcan cu activitate explozivă rezultat prin consolidarea în aer a fragmentelor de lavă ejectate, cu diametrul mai mare de 10 cm. B.v. generate în urma mișcării giratorii a porțiunilor de lavă fluidă capătă aspect fusiform și o structură veziculară; b.v. de dimensiuni mai mari, incomplet solidificate în aer, în cădere își sparg crusta și capătă aspecte caracteristice de „coajă de pâine”. Prin acumularea lor, se formează dep. de b.v. care, consolidate împreună cu o matrice de cenușă, formează aglomeratele vulcanice.
cenușă vulcanică, (engl.= volcanic ash) material piroclastic pulverulent cu diametrul particular sub 4 mm, provenit în timpul exploziilor vulcanice. C.v. rezultă din distrugerea parțială a conului vulcanic sau a produselor consolidate pe coș (lave și piroclastite). C.v. este un depozit neconsolidat din a cărui acumulare și cimentare rezultă un → tuf vulcanic sau un cinerit.
con vulcanic, (engl. = vent) principalul edificiu care ia naștere în cadrul activității vulcanice de tip central; o suprastructură a aparatului vulcanic propriu-zis caracterizată prin formă de relief pozitivă și aspect general conic. C.v. este alcătuit din curgeri succesive de lavă (c. de lavă) sau din strate de piroclastite fine ori grosiere (c. piroclastice), cu înclinări diver-gente în jurul coșului vulcanic. Formele și dimensiunile c.v. sunt foarte variate și sunt controlate de tipul de activitate vulcanică, efuzivă sau explozivă; pe flancurile c.v. prin-cipal, în apropierea craterului se poate dezvolta un c. adventiv sau c. parazit.
conduct vulcanic, (engl. = neck) corp cilindroid de materie fierbinte care se deplasează spre supr. litosferei provenind din astenosferă sau mantaua profundă. C. are un traiect vertical, o tendință de pătrundere în baza litosferei și, probabil, o poziție fixă în manta. Străpungând litosfera, c. generează vulcanismul oceanic. Sin. plume (engl.). V. și zonă fierbinte.
crater vulcanic, depr. circulară, de formă conică sau tronconică, dezvoltată în centrul conului, de unde începe coșul vulcanic; c.v. reprezintă deschiderea canalului de alimentare, iar marginea sa, limita dintre domeniul de emisiune și cel de acumulare a materialului. Dimensiunile c.v. diferă la vulcanii activi (diametrul de ordinul sutelor de m) de cei inactivi (diametrul depășind 1 km). V. și calderă.
cuptor vulcanic, → cameră magmatică.

vulcanic dex

Intrare: vulcanic
vulcanic adjectiv