Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 954093:

VRĂFUÍ, vrăfuiesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma vrăvui) A arunca claie peste grămadă, a răvăși, a împrăștia. Toate celelalte lucruri: cărți, primenele, vechituri, le aruncă vrăfuite sub pat și ieși. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Să-l fi văzut atunci cum își vîra mîna pînă-n coate în bani de argint și de aur, cum îi vrăvuia, cum îi făcea să sune. GANE, N. III 14. Zăream pe mese teancuri de cărți, prindeam a le vrăvui și găseam cîte 3-4 de-ale mele. ȘEZ. XVIII 202. – Variantă: vrăvuí vb. IV.

Vrăfuit dex online | sinonim

Vrăfuit definitie