Dicționare ale limbii române
VRÚTĂ, vrute, s. f. (Rar) Voință, vrere. ◊ Expr. Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – V. vrea.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
VRÚTĂ, vrute, s. f. Voință, vrere. ◊ Expr. Vrute și nevrute = vorbe goale, nimicuri, fleacuri, palavre, minciuni. – V. vrea.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
VRÚTĂ, vrute, s. f. 1. Voință, vrere. Veneau călări... cu busuioc la cușme spre a-și fura drăguțele; dacă nu voiau părinții, ei treceau peste vruta lor. CAMILAR, N. II 25. 2. (În locuțiuni și expresii) Loc. adv. Pe vrute = pe plac. Nu-i este pe vrute. I. CR. III 287; b) cu intenție. Mai multe fără să vrei decît pe vrute. DELAVRANCEA, la DDRF. Pe vrute, pe nevrute = vrînd-nevrînd. Logodna s-a făcut pe vrute, pe nevrute. GALACTlON, O. I 70. ◊ Expr. Vrute și nevrute = palavre, verzi și uscate. Ce-mi înșiri mie, dascăle, vrute și nevrute? SADOVEANU, P. 132. Mai știu eu pe cine să cred? că oamenii vorbesc vrute și nevrute. CREANGĂ, P. 122.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
vrútă (rar) s. f., g.-d. art. vrútei; pl. vrúte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
vrut adj. m., pl. vruți; f. sg. vrútă, pl. vrúte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
vrútă s. f., pl. vrúte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
VRÚTĂ s. v. chef, dispoziție, dorință, gust, plac, plăcere, poftă, voie, voință, vrere.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
VRÚTĂ ~e f. 1) rar (despre persoane) Capacitate de a-și concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vrere; voință; voie. ◊ Pe ~e a) după plac; b) intenționat. Pe ~e, pe nevrute vrând-nevrând. ~e și nevrute vorbe goale; palavre. /v. a vrea
- sursa: NODEX 2002
- permalink
vrut a. voit. ║ n. pl. vrute și nevrute, vorbe seci.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
vreáŭ (vest), vreŭ (Mold. sud) și vraŭ (nord), vrut, a vrea v. tr. (lat. *vŏlere. V. voĭ 2). Voĭesc, am voință să: vreaŭ să plec. – În nord se conjugă așa: vraŭ, vraĭ, vra. Subj. (în toată Mold. să vreĭe, în sud și să vrea). Se zice și vroĭ, vroĭesc, a vroi (amestec din voĭ, voĭesc, și vreaŭ). Cp. cu ĭaŭ și beaŭ. Vrom. vruind și vrund, azĭ vrînd.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
vrút, -ă adj. Voit. S. n. pl. Vrute și nevrute, verzĭ și uscate, palavre, fel de fel de vorbe.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
vrută s. v. CHEF. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. GUST. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
À TORT ET À TRAVERS (fr.) fără noimă, fără vrute și nevrute – A vorbi à tort et à travers. V. și Ab hoc et ab hac.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
a spune vrute și nevrute expr. a flecări, a pălăvrăgi.
- sursa: Argou 2007
- permalink
a vorbi verzi și uscate / vrute și nevrute expr. a flecări.
- sursa: Argou 2007
- permalink
a zice vrute și nevrute expr. a flecări.
- sursa: Argou 2007
- permalink