Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru vrescur

VRE├üSC, vreascuri, s. n. Creang─â, ramur─â uscat─â ╚Öi desprins─â de pe copac. [Var.: vr├ęscur s. n.] ÔÇô Din sl. chvrast┼ş.
VRÉSCUR s. n. v. vreasc.
VREASC, vreascuri, s. n. Creang─â, ramur─â uscat─â ╚Öi desprins─â de pe copac. [Var.: vr├ęscur s. n.] ÔÇô Din sl. chvrast┼ş.
VRÉSCUR s. n. v. vreasc.
VREASC, vreascuri, s. n. (Mai ales la pl.) Ramur─â s─âu creang─â sub╚Ťire, uscat─â, desprins─â de copac (cu care se aprinde focul). V. g─âtej. Aprindea╚Ťi focuri de vreascuri, st─âtea╚Ťi la pove╚Öti ├«n lumina rum─ân─â,pe c├«nd piedicile cailor sunau sec ├«n t─âcerea c├«mpiilor. SADOVEANU, O. VI 50. La gardul cu vreascurile rupte... m-am oprit cu r─âsuflarea t─âiat─â. C. PETRESCU, S. 11. Pe vatra veche ard Pocnind din vreme-n vreme Trei vreascuri rupte dintr-un gard. CO╚śBUC, P. I 191. ÔÇô Variant─â: (rar) vr├ęscur (EMINESCU, L. P. 131) s. n.
VRÉSCUR s. n. v. vreasc.
vreasc s. n., pl. vreáscuri
vreasc s. n., pl. vreáscuri
VREASC s. (mai ales la pl.) g─âtej, surcea, surcic─â, usc─âtur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) t├ór╚Ö, (reg.) rancot─â, rascot─â, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) h─âb─âdic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selni╚Ť─â, (prin Transilv.) sf─ârgaci, (Ban.) sib─â, (├«nv.) ╚Öorm├ónt. (Face focul cu ni╚Öte ~uri.)
vre├ísc (-curi), s. n. ÔÇô Creang─â, ramur─â uscat─â. ÔÇô Var. vrasc, hrasc, hreast. Mr. vrea╚Öturi. Sl. *chvrast┼ş (Tiktin), cf. sb., slov. hrast, mag. haraszt (G├íldi, Dict., 137). ÔÇô Der. vrescuros, adj. (r─âmuros).
VREASC ~uri n. Creang─â sub╚Ťire ╚Öi uscat─â, c─âzut─â din copac; usc─âtur─â; d─âr├óm─âtur─â. /<sl. hvrastu
vreasc n. pl. cr─âci uscate: vreascuri de aprins focul. [Slav. HRAST┼Č, ramuri].
vreasc ╚Öi (vech─ş) hreasc (ea dift.) n., pl. ur─ş (vsl. hvrast┼ş, hrastu, vreasc, hvrasti─şe, vreascur─ş; bg. hrast, cop─âcel, fraste, vreascur─ş; s├«rb. [h]rast, stejar. E rud─â cu it. foresta, p─âdure. V. vrasc─â, h├«r╚Öag). Pl. Ramur─ş uscate, g─âteje de aprins focu. ÔÇô ╚śi r├íscote (pl.) ├«n vest, ╚Öi [v]rascur─ş ├«n Trans., ╚Öi hre╚Öt[─ş]ur─ş ├«n nord. Pe alocur─ş ╚Öi hreast.
VREASC s. (mai ales la pl.) g─âtej, surcea, surcic─â, usc─âtur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) t├«r╚Ö, (reg.) rancot─â, rascot─â, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) h─âb─âdic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selni╚Ť─â, (prin Transilv.) sf─ârgaci, (Ban.) ╚Öib─â, (├«nv.) ╚Öorm├«nt. (Face focul cu ni╚Öte ~.)

Vrescur dex online | sinonim

Vrescur definitie

Intrare: vreasc
vrescur substantiv neutru
vreasc substantiv neutru