vremelnicie definitie

8 definiții pentru vremelnicie

VREMELNICÍE s. f. Însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existență efemeră. – Vremelnic + suf. -ie.
VREMELNICÍE s. f. Însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existență efemeră. – Vremelnic + suf. -ie.
VREMELNICÍE s. f. Însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; existență efemeră. Sub caldarîmul bisericii de din afară de cetate stau... miile de capete cari s-au cucerit în zilele vremelniciei lor acestei sfinte mînăstiri. GALACTION, O. I 218. Din nou îi păru că e singurul om... pe care nu-l atinge vremelnicia. C. PETRESCU, Î. II 146. Deasupra noastră norii vremelniciei curg. LESNEA, C. D. 24.
vremelnicíe s. f., art. vremelnicía, g.-d. vremelnicíi, art. vremelnicíei
vremelnicíe s. f., art. vremelnicía, g.-d. vremelnicíi, art. vremelnicíei
VREMELNICÍE s. efemeritate. (~ existenței noastre individuale.)
VREMELNICÍE f. Situație vremelnică. /vremelnic + suf. ~ie
VREMELNICIE s. efemeritate. (~ existenței noastre individuale.)

vremelnicie dex

Intrare: vremelnicie
vremelnicie substantiv feminin (numai) singular