VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Înv.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.

VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Înv. și arh.) Vremelnic. – Vremelnic + suf. -esc.

VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Învechit și arhaizant) Vremelnic. Pe urmă, deasupra ministerului am făcut, in locul domnitorului, un guvern vremelnicesc. CAMIL PETRESCU, O. II 322.

vremelnicésc (înv.) adj. m., f. vremelniceáscă; pl. m. și f. vremelnicéști

vremelnicésc adj. m., f. vremelniceáscă; pl. m. și f. vremelnicéști

VREMELNICÉSC adj. v. efemer, pieritor, provizoriu, schimbator, temporar, trecător, vremelnic.

vremélnic, -ă adj. (vsl. vrĭemenĭnŭ cu sufixu -ic). Temporar, pe cîtva timp. Adv. A trăit vremelnic în străinătate. – Maĭ rar și -icesc (adj.)

vremelnicesc adj.v. EFEMER. PIERITOR. PROVIZORIU. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.