Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru vremelnicesc

VREMELNIC├ëSC, -E├üSC─é, vremelnice╚Öti, adj. (├Änv.) Vremelnic. ÔÇô Vremelnic + suf. -esc.
VREMELNIC├ëSC, -E├üSC─é, vremelnice╚Öti, adj. (├Änv. ╚Öi arh.) Vremelnic. ÔÇô Vremelnic + suf. -esc.
VREMELNICÉSC, -EÁSCĂ, vremelnicești, adj. (Învechit și arhaizant) Vremelnic. Pe urmă, deasupra ministerului am făcut, in locul domnitorului, un guvern vremelnicesc. CAMIL PETRESCU, O. II 322.
vremelnic├ęsc (├«nv.) adj. m., f. vremelnice├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. vremelnic├ę╚Öti
vremelnic├ęsc adj. m., f. vremelnice├ísc─â; pl. m. ╚Öi f. vremelnic├ę╚Öti
VREMELNICÉSC adj. v. efemer, pieritor, provizoriu, schimbator, temporar, trecător, vremelnic.
vrem├ęlnic, -─â adj. (vsl. vr─şemen─şn┼ş cu sufixu -ic). Temporar, pe c├«tva timp. Adv. A tr─âit vremelnic ├«n str─âin─âtate. ÔÇô Ma─ş rar ╚Öi -icesc (adj.)
vremelnicesc adj.v. EFEMER. PIERITOR. PROVIZORIU. SCHIMB─éTOR. TEMPORAR. TREC─éTOR. VREMELNIC.

Vremelnicesc dex online | sinonim

Vremelnicesc definitie

Intrare: vremelnicesc
vremelnicesc adjectiv